105 întrebări legate de “Sfânta Treime” sau “Trinitate”

TAINELE TRINITĂŢII ŞI PIONIERII ADVENTIŞTI

 Deoarece membrii fondatori ai Bisericii adventiste au respins doctrina Trinităţii, dar ea este considerată de actualii conducători ai Bisericii ca fiind “rădăcina” tuturor celorlalte doctrine, se ridică următoarele întrebări:

1. Nu este o adevărată taină cum de tocmai doctrina pe care întemeietorii Bisericii Adventiste au declarat-o nebiblică să fie acum considerată “rădăcina” tuturor celorlalte doctrine pe care le vesteşte aceeaşi Biserică?

2. Nu este o taină cum de au putut pionierii adventişti să respingă doctrina Trinităţii datorită “necunoaşterii” ei, din moment ce aceasta este doctrina “de bază” a Catolicismului de mai bine de 1500 de ani şi era cunoscută şi acceptată de cea mai mare parte a Bisericilor protestante?

3. Concluzia care se impune de la sine este că pionierii, care erau doar o mică minoritate, nu aveau cum să respingă doctrina Trinităţii fără s-o fi cunoscut cu adevărat. Nu este deci o taină cum de, printr-o cercetare atentă şi sinceră, ea a putut fi dovedită ca fiind nebiblică?

4. Dacă această doctrină era atât de importantă, nu este o taină faptul că Dumnezeu nu le-a descoperit-o şi pionierilor ca, prin acceptarea ei, adevărul prezent să fie vestit în întregime?

5. Ce scop tainic şi măreţ a avut Dumnezeu în vedere atunci când le-a ascuns adevărul Său celor mai setoşi şi sârguincioşi cercetători ai Scripturii din vremea aceea, lăsându-i astfel să ajungă cei mai greşiţi închinători din generaţia lor?

6. Nu este o taină însăşi faptul că, din moment ce pionierii erau atât de greşiţi, Dumnezeu n-a făcut nici cel mai mic gest pentru a-i readuce pe linia cea bună în tot timpul vieţii lor?

7. Ce coincidenţă că Bisericile din care proveneau pionierii respingeau hotărât doctrina Trinităţii! Cum de a ales Dumnezeu pe cei mai nepotriviţi oameni pentru a-Şi împlini planul? Nu este o taină că El nu a încercat nici măcar să-i corecteze?

8. Dovezile care ne stau la îndemână indică faptul că bărbaţi precum: J.N.Andrews, Joseph Bates, James White şi de fapt toţi pionierii aveau o înţelegere clară vizavi de Trinitate. Nu este o taină că ei, care înţelegeau trinitatea, au respins-o, în timp ce majoritatea celor care erau trinitarieni o cunoşteau mult mai puţin?

9. Dacă pionierii au înţeles doctrina Trinităţii şi totuşi au respins-o (în caz că ar fi adevărată), acest fapt poate fi considerat cea mai mare apostazie a timpului lor! Nu este deci o taină cum de naşterea Bisericii noastre, care s-a datorat primirii celei mai mari lumini revărsate asupra generaţiei lor, să fie în acelaşi timp şi cea mai mare apostazie a timpului respectiv?

10. Doctrinele pe care le-au crezut pionierii au fost acceptate doar după o cercetare amănunţită a Bibliei, cu multă rugăciune serioasă. În timpul acestor studii, sub călăuzirea Duhului Sfânt şi prin descoperirile primite de către Ellen White, poziţiile vechi ale adevărului au fost reconfirmate, tradiţiile şi doctrinele false au fost îndepărtate, iar noile adevăruri descoperite au fost formulate cu multă grijă. Nu este o taină că doctrina Trinităţii, considerată acum ca “rădăcină” a tuturor celorlalte doctrine, atunci a fost considerată nebiblică?

11. Dacă ţinem cont de înalta chemare a pionierilor, de profunda lor cunoaştere a subiectelor Biblice şi de directa călăuzire a lui Dumnezeu, ar fi fost doar firesc ca ei să fie cei mai zeloşi susţinători ai Trinităţii. Nu este o taină că, în loc de a fi susţinător zeloşi, ei au respins-o în unanimitate?

12. Observăm astăzi cum persoane care nu au nici cunoştinţele, nici experienţa spirituală profundă a pionierilor, nu ezită să-i desconsidere pe aceştia considerându-i greşiţi sau chiar amăgiţi. Nu este o taină că în loc să-i apreciem pe pionieri pentru adevărul transmis, mai degrabă îi acuzăm?

13. Pionierii ştiau foarte bine că din cauza respingerii Trinităţii vor fi catalogaţi ca sectă sau arieni (adică necreştini!), dar ei au cercetat atent această doctrină şi, în final, au respins-o ca fiind nebiblică. N-ar fi fost mai convenabil pentru ei să nu se fi ocupat deloc de doctrina Trinităţii, scuzându-se că oricum ea este o “taină”?

14. De la înfiinţarea Biserici Adventiste şi până în anii 1920, membrilor bisericii li se spunea că li s-a prezentat tot adevărul necesar pentru mântuire. Nu este o taină că în acest adevăr nu se include şi Trinitatea? Iar după anul 1931, nu este o taină că doctrina Trinităţii a devenit o condiţie de a fi acceptat ca membru al Bisericii Adventiste?

15. Nu este o taină că până în 1931 Biserica noastră a fost într-o gravă eroare, având o “rădăcină” falsă pentru toate doctrinele ei?

16. Nu este o taină posibilitatea ca în fapt noi să fi căzut într-o gravă eroare după 1931?

17. S-a făcut afirmaţia că unii dintre fondatorii Bisericii adventiste n-ar putea deveni astăzi membri ai ei fiindcă n-ar accepta Trinitatea ca declaraţie de credinţă. Cu toate acestea, existenţa Bisericii de astăzi este considerată în continuare ca un rod al credinţei, consacrării şi curajului acestor oameni. Nu este o taină de nepătruns oricărui raţionament faptul că o Biserică care doreşte să-şi arate aprecierea pentru întemeietorii ei o fac prin dezicerea de crezul lor?

18. În prezentarea făcută la Minneapolis în 1888, care este publicată şi în cartea “Hristos neprihănirea noastră”, E.J.Waggoner îl prezintă pe Hristos ca fiind Fiul literal şi adevărat al lui Dumnezeu, care a fost născut într-un timp al veşniciei aflat dincolo de capacitatea noastră de înţelegere. Ellen White, profetul lui Dumnezeu pentru Biserica rămăşiţei, a susţiunt în întregime acest mesaj, considerându-l cel mai preţios mesaj de la Dumnezeu, însăşi mesajul celui de-al treilea înger! Nu este o taină cum de Ellen White a îmbrăţişat atât de entuziast acest mesaj în timp ce el conţinea o negare a Trinităţii? Şi nu este o taină cum de a crezut că primirea acestui mesaj va avea ca rezultat revărsarea ploii târzii a Duhului Sfânt şi venirea pe norii cerului a lui Isus Hristos?

19. Deşi Ellen White nu este infailibilă, nu este o taină că la acel moment de mare iluminare ea a fost atât de înşelată încât să facă astfel de declaraţii de care însă nu s-a lepădat niciodată?

20. Nu este o taină că EGW niciodată nu a recunoscut această greşeală, deşi în alte ocazii, precum cea legată de “uşa închisă” a făcut-o, dovedind astfel că ştia să-şi recunoască şi greşelile?

21. Astăzi se recunoaşte implicarea activă a lui Dumnezeu în apariţia şi dezvoltarea mişcării advente, iar pionierii sunt consideraţi soli ai lui Dumnezeu către lumea aflată în întuneric spiritual. Ţind cont de aceasta, nu este o taină faptul că, pe vremea pionierilor, doctrina cea mai importantă se afla în Bisericile decăzute care formau Babilonul spiritual?

22. Conducătorii de astăzi încearcă să explice motivul pentru care pionierii au respins Trinitatea în timp ce noi am primit-o, făcându-se referire la “mâncatul porcului” şi “folosirea tutunului”, obiceiuri nesănătoase pe care pionierii le aveau înainte să cunoască solia despre sănătate. O comparaţie între cele două situaţii scoate însă la iveală următoarele aspecte:

A          Consumul cărnii necurate şi obiceiul fumatului nu au fost promovate niciodată ca “rădăcini” ale tuturor celorlalte doctrine.

B           Pionierii practicau aceste obiceiuri nesănătoase alături de toţi ceilalţi creştini, dar spre deosebire de ei au respins doctrina Trinităţii. Ca atare, ei se asemănau cu ceilalţi creştini în punctele de credinţă pe care încă nu le studiaseră, dar se diferenţeau de ei în cele pe care le studiaseră şi aveau o bază Biblică pentru poziţia lor. Iar dovada corectitudinii lor faţă de primirea adevărului se află în însăşi renunţarea la aceste obiceiuri nesănătoase atunci când ele au fost descoperite.

23. Nu este o taină că persoane înzestrate cu un înalt discernământ spiritual ajung              să judece un caz folosind datele unui alt caz, doar pentru a ajunge la concluzia              pe care şi-o doresc atât de mult?

24. Misiunea Bisericii Adventiste a fost aceea de a restabili adevărul Scripturii care a fost călcat în picioare timp de 1260 de ani. Nu este o taină faptul că prima dată a ieşit la iveală adevărul despre “consumul cărnii de porc şi al tabacului” şi mult mai târziu, după 60 de ani, a fost primit adevărul despre Trinitate?

25. Nu este o taină că acceptarea Trinităţii este atât de importantă pentru conducătorii de astăzi ai bisericii încât sunt în stare să accepte că proprii lor înaintaşi au fost de fapt nişte rătăciţi?

26. Nu este o taină că declarându-i pe pionieri greşiti în privinţa Trinităţii, conducătorii de astăzi recunosc implicit că pionierii au crezut şi au predicat de fapt o erezie?

27. Nu este o taină că respingând poziţia pionierilor în privinţa Trinităţii se respinge de fapt toată solia specială pe care ei au transmis-o lumii, întrucât doctrinele sunt legate unele de altele, formând un sistem teologic unitar?

TAINELE TRINITĂŢII ŞI ELLEN WHITE

28. Nu este o taină faptul că argumentul de căpătâi cu care se susţine doctrina Trinităţii nu vine din Scriptură ci din scrierile lui Ellen White? Nu este o taină că poporul care susţinea odată că n-are alt crez decât Scriptura, astăzi trebuie să recurgă la “citate” din surse secundare pentru a-şi justifica doctrina de bază?

29. Se susţine că Ellen White a introdus doctrina Trinităţii în Biserica Adventistă când a scris în cartea “Hristos Lumina Lumii” că “în Hristos era viaţa originală, neîmprumutată, nederivată”. Nu este o taină că cineva care doreşte să promoveze Trinitatea nu foloseşte niciodată acest termen?

30. M.L.Andreason o vizitează în 1909 pe Ellen White, deoarece considera că declaraţia de mai sus era o declaraţie Trinitariană şi vroia să se asigure că ea însăşi a scris cuvintele respective. Nu este o taină că atunci când discută cu ea despre autenticitatea declaraţiei respective, nici unul nu pomeneşte nimic despre Trinitate? Nu este o taină că servul lui Dumnezeu nu i-a vorbit nimic despre Trinitate, dacă este adevărat ceea ce susţin unii că şi-a schimbat dramatic concepţia teologică în ultimii ani?

31. Ellen White spune că “în Hristos era viaţa originală, neîmprumutată, nederivată”. Însă mai departe ea spune că “Această viaţă omul n-o poate moşteni. El o poate avea doar prin Hristos. Omul n-o poate câştiga ci i se dă ca un dar fără plată, dacă crede în Hristos ca Mântuitor personal” (Semnele Timpului, 8 Aprilie 1897). Nu este o taină că susţinătorii Trinităţii nu vor să vadă şi continuarea pasajului scris de Ellen White, fiindcă acesta contrazice  total ideea lor mult îndrăgită?

32. Nu este o taină că cei care susţin Trinitatea prin scrierile lui Ellen White o fac cu riscul de a o aşeza pe aceasta în opoziţie cu Biblia, care spune atât de clar “Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.” Ioan 5:26 ? Diferenţa este evidentă, fiindcă altfel textul ar spune: Căci după cum Tată are viaţa în Sine, tot aşa o are şi Fiul.

33. Ellen White vorbeşte mereu despre Isus ca fiind singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, un Fiu pe care îl are nu prin creaţie nici prin adopţie, ci prin “naştere”. Nu este o taină că cei care susţin Trinitatea contrazic toate aceste declaraţii ale ei şi ale Scripturii, tăgăduindu-L astfel pe Isus ca fiind Fiul născut al lui Dumnezeu?

34. În lumina faptului că Ellen White era cunoscută ca fiind o apărătoare neînfricată a adevărului, fiind adesea în linia întâi în bătălia cu eroarea şi minciuna, nu este o taină că atunci când a “descoperit” o lumină nouă, care stă la însăşi temelia celorlalte doctrine, a folosit o metodă atât de diferită şi ciudată de a o “prezenta” Bisericii care se afla într-o gravă eroare teologică?

35. Între anii 1898, când a apărut HLL, şi 1915, când a murit, ea n-a folosit niciodată cuvântul Trinitate, deşi îl cunoştea foarte bine! Nu este o taină că a procedat aşa?

36. Ellen White a folosit o singură dată expresia “trioul ceresc”, (într-un anumit context care merită studiat îndeaproape!). “Trio” înseamnă “trei persoane diferite care lucrează împreună armonios”. Nu este o taină că în loc să folosească termenul teologic binecunoscut tuturor, “Trinitate”, ea a ales să “inventeze” un alt termen pentru a exprima ce credea cu adevărat? Nu este o taină că cei care susţin că sunt fideli scrierilor lui Ellen White nu au rămas la termenul folosit de ea, ci au trecut la folosirea cuvântului Trinitate, care de fapt înseamnă cu totul altceva?

37. Nu este o taină că Ellen White a evitat în mod conştient folosirea cuvântului Trinitate, tocmai fiindcă ea nu credea în această doctrină?

38. Nu este o taină că deşi Ellen White a crezut în unitatea dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ea n-a înţeles prin această unitate ceea ce înţelege astăzi Biserica? Atunci când se referă la “unitatea” persoanelor divine, ea foloseşte termenul “Godhead”, adică “Dumnezeire”. Termenul de Singurul Dumnezeu folosit în Scirptură se referă la Tatăl, Singurul Dumnezeu şi Tată a tuturor, inclusiv a lui Hristos. Ioan 17:3, 1Corinteni 8:6 şi Deuteronom 4:6.

39. Conform primului capitol din Patriarhi şi Profeţi, singurele fiinţe divine sunt Tatăl şi Fiul. În afara lor nu aminteşte nici o altă fiinţă divină. Nu este o taină că, deşi Ellen White a vorbit despre două “fiinţe” divine şi despre trei “persoane” divine, ea n-a folosit niciodată termenul Trinitate, deşi astăzi Biserica îl foloseşte cu referire la trei “fiinţe” divine iar Biserica Catolică îl foloseşte cu sensul de trei “persoane” care sunt o singură Fiinţă?

40. Nu este o taină că atunci când Ellen White afirmă că Tatăl şi Fiul sunt “una” ea susţine “unitatea” în scop şi caracter, dar astăzi, când Biserica vorbeşte despre Dumnezeire, ea se referă la unitatea de “esenţă” dintre Tatăl şi Fiul?

41. Ellen White afirmă că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este o Fiinţă personală, independentă, cu propria sa voinţă şi conştienţă de Sine, în totală opoziţie cu doctrina Trinitariană stabilită care susţine că Hristos este doar o ipostază, o extensie a Tatălui. Nu este o taină că Ellen White este considerată promotoarea Trinităţii în ciuda faptului că învăţăturile ei sunt atât de departe de cele Trinitarine precum cerul de pământ?

42. Nu este o taină că o persoană care a împrumutat din belşug termeni şi expresii, uneori chiar pasaje întregi de la alţi autori, niciodată, dar niciodată, n-a preluat şi termenul Trinitate? Nu este o taină că persoanele care studiază atent această chestiune nu iau în considerare acest “amănunt”?

43. Nu este o taină că Biserica Adventistă a respins Trinitatea în tot timpul vieţii ei, şi niciodată măcar ea n-a “îndrăznit” să o mustre pentru că n-a “primit” acest “adevăr”?

44. Nu este o taină că Ellen White susţinea mai degrabă arianismul decât Trinitarianism-ul prin faptul că a încurajat mereu răspândirea cărţii Daniel şi Apocalipsa scrisă de Uriah Smith, în care se află idei “eretice” ariene? Nu este o taină că o recomanda pe aceasta chiar şi după ce se publicase Hristos Lumina Lumii?

45. Ellen White a prezis cu câţiva ani înainte de a muri că Biserica va fi lovită de un val de erezie de mari proporţii, pe care ea l-a descris ca Omega ereziei, ce va lovi exact în natura şi personalitatea lui Dumnezeu. În ciuda acestei avertizări, Biserica a îmbrăţişat controversata doctrină Trinitariană, care a schimbat exact modul de înţelegere a naturii şi personalităţii lui Dumnezeu! Nu este această schimbare teologică survenită o adevărată “taină”, exact “taina” pe care au respins-o pionierii Bisericii?

TAINELE TRINITĂŢII ŞI SCRIPTURA

 55. Biserica Romano-Catolică, care îşi revendică paternitatea termenului şi a formulării conceptului Trinităţii, susţine că doctrina Trinităţii nu se găseşte explicit în Scriptură, ci doar implicit. Nu este o taină că Biserica Catolică nu găseşte explicit Trinitatea în Scriptură iar Biserica Adventistă o consideră bazată pe Scriptură?

56. Prin doctrina “generării veşnice” şi “consubstanţialităţii”, Fiul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt nu sunt “separaţi” de Tatăl, ci sunt o parte a Fiinţei numite Dumnezeu. Dar Scripturile susţin explicit faptul că expresia “Singurul Dumnezeu” se aplică exclusiv la o singură Fiinţă, care este numită Tatăl (vezi Ioan 17:3, Efes.4:6, 1Corint.8;6, Deut.4:6). Isus, Fiul lui Dumnezeu, este prezentat ca o Fiinţă independentă, cu propria Sa voinţă şi conştiinţă de Sine (vezi Ioan 17:3 şi 1Cor.8:6). Nu este o taină că cea mai importantă doctrină creştină este în contrast atât de flagrant cu Scriptura?

57. Trinitarianismul pe care îl susţine Biserica Adventistă îl defineşte pe “Singurul Dumnezeu” al Scripturii ca fiind “Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o Unitate de trei Persoane divine”. Această definiţie este contrară celei ortodox creştine. Diferenţa constă în faptul că ortodoxia creştină susţine partiţionarea unei singure entităţi, în timp ce adventismul susţine unitatea a trei partiţii. Nu este o taină că definiţia Trinitariană adventistă nu numai că nu seamănă cu cea catolică, dar, în acelaşi timp, ea este contrară şi cu declaraţia explicită a Scripturii că singurul Dumnezeu adevărat este Tatăl?

58. În ciuda celor câtorva texte biblice care, fără îndoială, susţin unitatea existentă între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nu este o taină că niciodată, în nici o situaţie, această unitate nu este prezentată ca fiind “un Singur Dumnezeu” în natură sau în acţiune?

59. Fără îndoială că Scripturile dau credit folosirii termenului de Dumnezeu ca fiind o Fiinţă unică, cu natura Sa proprie, forma sa proprie, voinţa şi personalitatea Sa proprie. Trinitatea catolică aşează Natura lui Dumnezeu mai presus de Fiinţa Sa, şi ajunge până acolo încât face din Natura lui Dumnezeu, un Dumnezeu în Sine. Nu este aceasta o taină?

60. Din perspectiva adventistă, Trinitatea defineşte unitatea operaţională sau funcţională a celor trei Persoane divine. Asta înseamnă că Unitatea aceasta este considerată Divinitate, nu Persoana în Sine, aşa cum îl prezintă Scriptura pe Tatăl ca Dumnezeu al Scripturii. Această definire a lui Dumnezeu are origini panteiste! Nu este o taină că biserica adventistă de astăzi, prin acceptarea acestei versiuni a Trinităţii, a ajuns să se închine la o Unitate abstractă a Dumnezeirii în loc să se închine lui Dumnezeu Tatăl, Cel care este Dumnezeul absolut prezentat de Scriptură? Nu este o taină că biserica de astăzi a ajuns    să-L prezinte pe Dumnezeu într-un mod panteist, acceptând de fapt ideile dr. Kellogg?

61. Nu este o taină că o Biserică care s-a lepădat de proprii ei întemeietori prin denunţarea lor ca fiind “eretici” arieni, a ajuns acum să fie ea însăşi “eretică” prin felul cum defineşte Trinitatea?

62. Respingerea textului biblic explicit din Ioan 1:14,18; 3:16; Matei 16:16 etc. în care se afirmă categoric faptul că Hristos este singurul Fiu născut al Dumnezeului celui Viu, nu doar că sugerează că Dumnezeu minte, dar că atât El cât şi Hristos doar joacă roluri de Tată şi Fiu! Nu este o taină că Trinitatea, doctrina de bază a creştinătăţii, îl prezintă în fond pe Dumnezeu ca pe o Persoană în Cuvântul căreia nu te poţi încrede cu adevărat?

63. Nu este o taină că doctrina Trinităţii ne obligă să credem că Dumnezeu foloseşte în relaţia cu noi un limbaj simplu, pe care îl cunoaştem foarte bine, dar, în acelaşi timp, El aşteaptă ca noi să înţelegem de fapt altceva decât tocmai ne spune El în acest limbaj simplu? Cu alte cuvinte, atunci când El ne spune că Isus Hristos este singurul Fiu născut, El aşteaptă ca noi să NU înţelegem că Isus este chiar Fiul născut al lui Dumnezeu?

64. Nu este o taină că Scripturile aduc la lumină dragostea lui Dumnezeu (Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El), şi totuşi, conform doctrinei Trinitariene, noi n-avem parte de o asemenea dragoste din partea Sa, fiindcă El nu are un Fiu pe care să-L dea pentru răscumpărarea noastră?

TAINELE BISERICII ADVENTISTE DUPA ANUL 1931

46. Nu este o taină cum de o biserică întemeiată pe doctrine teologice curate a ajuns să-şi aşeze doctrina cea mai de preţ şi mai curată, cea despre Dumnzeu, pe un cuvânt care nu doar că nu este Biblic dar poartă cu sine şi cea mai controversată istorie posibilă?

47. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea defineşte Trinitatea ca pe o unitate a trei persoane divine, idee considerată de catolici ca fiind triteism sau politeism. Nu este o taină că, deşi termenul Trinitate a fost preluat de la Biserica Romano-Catolică, însemnătatea lui diferă de la o Biserică la alta?

48. Nu este o taină că deşi adventiştii subscriu la crezul Niceean, cel care defineşte de fapt termenul Trinitate, totuşi se află în dezacord cu acest crez?

49. Nu este o taină că adventişii acceptă crezul care susţine că Sigurul Dumnezeu este Tatăl totuşi predică şi crezul că Singurul Dumnezeu este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt?

50. Nu este o taină că deşi crezul susţine că Fiul pre-existent este de la Tatăl, totuşi Biserica susţine că existenţa Fiului este cu totul independentă de a Tatălui?

51. Biserica Adventistă declară cu mândrie faptul că susţine ortodoxia creştină, la fel ca celelalte biserici creştine, prin subscrierea la doctrina “Sfintei Treimi”. Însă, în timp ce susţine acelaşi termen, de “Sfântă Treime” sau “Trinitate”, ea păstrează diferenţe fundamentale în definirea lui. Drept urmare, nu este o adevărată taină însăşi această inconsecvenţă? Ce sens mai are păstrarea şi folosirea acestui cuvânt nebilic, câtă vreme oricum i se ataşează un alt înţeles decât cel larg acceptat?

52. Din moment ce se susţine că folosirea cuvântului Trinitate nu are de-a face cu Conciliul de la Niceea, când a fost stabilită această doctrină, nu se creează o adevărată taină din însăşi originea adventistă a cuvântului Trinitate?

53. Stabilirea doctrinelor adventiste de către pionieri a fost realizată prin studiul serios şi atent al Scripturii. În schimb, doctrina Trinităţii a ajuns între ele în urma unui proces lent, început de către dr. Kellogg şi încheiat de Leroy Froom. Dr. Kellogg a îmbrăţişat-o pe faţă de îndată ce a părăsit biserica, în timp ce Leroy Froom, responsabil pentru introducerea Trinităţii în biserică, susţine că a împrumutat-o de la evanghelici, care, spunea el, erau mai în temă cu subiectul Duhului Sfânt decât erau adventiştii. Nu este o taină că şi noi a trebuit să acceptăm Trinitatea, aşa cum a făcut-o dr. Kellogg după apostazia sa? Şi cum a făcut Canright imediat ce s-a depărtat de biserică?

54. Nu este o taină că după ani şi ani de “tranziţie”, Biserica a mai avut nevoie de încă cincizeci de ani de acomodare cu noua doctrină, între anii 1930 şi 1980?

 CONCEPŢIILE GREŞITE DESPRE “TAINA TRINITĂŢII”

 65. Deşi se spune că doctrina Trinităţii este atât de adâncă încât nu poate fi înţeleasă, nu este o taină faptul că marea majoritate a susţinătorilor ei cred că ea conţine, de fapt, doar simpla declaraţie a existenţei Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt?

66. Deşi Trinitatea este considerată o taină care n-ar trebui cercetată, nu este o taină faptul că teologii au dezbătut-o timp de sute de ani?

67. Mulţi susţin că doctrina aceasta nu este importantă pentru mântuire ci este o chestiune pur teologică, de aceea n-ar trebui să ne preocupe prea mult. Nu este deci o taină faptul că cea mai importantă doctrină nu este chiar atât de importantă pentru mântuirea noastră?

68. Nu este o taină faptul că cea mai importantă doctrină a creştinătăţii este pur teologică?

69. Nu este o taină faptul că sunt numiţi “sectanţi” cei care nu aderă la această doctrină, deşi cei care aderă la ea nu o înţeleg deloc?

70. Trinitatea se constituie în testul de bază al creştinismului ortodox (istoric). Nu este o taină că acest singur punct de doctrină fie îi uneşte fie îi desparte pe creştini?

71. Nu este o taină că trinitatea este doctrina cel mai puţin înţeleasă şi cea mai misterioasă dintre toate doctrinele creştine?

72. Pe de altă parte, respectatul profesor Raoul Dederen de la Andrews University spune: “Dacă Sfânta Treime (Trinitatea) există cu adevărat, atunci cei care o resping nu se închină la adevăratul Dumnezeu al Scripturii… Fiindcă Trinitatea nu este doar o speculaţie, ci este rădăcina tuturor celorlalte doctrine şi afectează crezul şi practica omului”. Nu este deci o taină că Biserica nu studiază cu atenţie această doctrină şi se eschivează de la a răspunde obiecţiilor care se ridică împotriva ei?

73. Nu este o taină că nu există nici un interes în rândul membrilor, al preoţilor sau al pastorilor de a studia această doctrină?

1. TAINE LEGATE DE EXPRESIA “TRINITATE”

 Expresia “Sfânta Treime” sau “Trinitate” nu se află în Scriptură, nici nu există vreun sinonim sau altă expresie care să justifice folosirea ei. De exemplu, cuvântul “mileniu” nu se găseşte în Scriptură dar cel puţin există expresia sinonimă “o mie de ani”, deci se înţelege rostul folosirii lui. Cu toate acestea, se consideră a fi o blasfemie însăşi respingerea cuvântului “Trinitate” sau expresiei “Sfânta Treime”.

 74. Nu este o taină că ni se cere să considerăm SACRE cuvinte care nici măcar nu se găsesc în Scriptură?

75. Mulţi creştini consideră valabil acelaşi argument pentru a folosi “milenium” ca şi pentru “trinitate”. Dar nu este o taină faptul că unor cuvinte li se atribuie o valoare sacră iar altora nu?

76. Pentru a fi considerat un bun creştin orice om îşi poate exprima credinţa în propriul său mod. Totuşi, nu este o taină faptul că este obligatoriu să accepte expresia “Trinitate” sau “Sfânta Treime”ca fiind sacră ?

 TAINE LEGATE DE DEFINIŢIA “TRINITĂŢII”

 77. Cei care au elaborat această doctrină i-au ataşat acest termen nescripturistic: “trinitate”. Nu este o taină faptul că, deşi teologii nu au reuşit să-i dea şi un înţeles clar, ei acceptă ca fiecare credincios să-i dea propria lui interpretare?

78. Din moment ce oricum cuvântul “Trinitate” sau expresia “Sfânta Treime” nu apare în Scriptură, n-ar fi normal să fie lăsat fiecare om în parte să ataşese propriul său termen explicaţiei pe care o dă doctrinei despre Dumnezeu, aşa cum o înţelege el?

79. Pentru că noi interpretăm această doctrină într-un mod diferit unul de celălalt, nu este o taină că pare a fi mai important să accepţi trinitatea, decât să o înţelegi?

              Definiţia Trinităţii dată mai jos se referă doar la definiţia ortodoxă, care a fost elaborată în crezul Atanasian de către conciliul Niceo-Constantinopolitan, formulat de Biserica Romano-Catolică, la care însă subscriu toate Bisericile protestante prin acceptarea Trinităţii. Toate celelalte definiţii trebuie deci privite ca fiind greşite…

              Conţinutul definiţiei corecte este următorul:

 A– Dumnezeu este Unul singur totuşi El este format din trei Persoane.

B– Unul înseamnă o singură natură, esenţă sau fiinţă, care este în fond Tatăl.

C– Dumnezeu şi natura Sa sunt sinonime.

D– Unicitatea nu este bazată generic pe asemănare ci mai degrabă este bazată numeric pe identitate.

E– Trei persoane înseamnă trei expresii, extensii, manifestări sau moduri, care, în mod teologic sunt numite ipostaze sau personificări.

F- Persoana Fiului este născută din Tatăl printr-o eternă generare, un proces fără de sfârşit. Aceasta este asemenea razelor Soarelui, care nu sunt separate niciodată de Soarele însuşi.

G– Duhul Sfânt purcede de la Tatăl prin Fiul printr-un proces de mijlocire.

H– Cele Trei Persoane sunt separate cu adevărat una faţă de alta în virtutea unui proces de filiaţie şi emanaţie, care, totuşi, nu le fac entităţi distincte cu independenţă şi conştienţă aparte.

I– Tatăl nu este nici născut nici nu există prin altceva sau altcineva, deoarece El este Sursa de la care vin toate lucrurile.

J– Deşi Fiul şi Duhul sunt derivate din Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt co-eterni şi co-egali cu Tatăl.

K– Cuvântul teologic care explică Trinitatea este consubstanţialitatea (homoousious).

80. Nu este o taină că creştinii care în mod sincer nu pot subscrie la acest concept, totuşi se văd obligaţi să folosească un termen nescripturistic care a fost adoptat cu mult timp în urmă pentru a descrie într-un mod atât de fals pe Dumnezeu?

81. Nu este o taină că cele mai multe persoane care fac parte din diferite Biserici “Trinitariene” nu stiu prea multe despre trinitate dar susţin cu zel ceva ce nici nu cunosc prea bine?

TAINELE TRINITĂŢII ŞI ORIGINILE EI

             Termenul şi conceptul a fost folosit pentru prima dată de teologul Tertulian în secolul trei şi şi-a găsit dezvoltarea şi popularitatea deplină în secolele patru şi cinci, în timpul perioadei profetice cunoscută sub numele de “Pergam”.

82. Nu este o taină faptul că doctina care este considerată “rădăcina” tuturor celorlalte doctrine creştine a fost elaborată exact în perioada profetică care indica o mare apostazie?

             Terminologia şi conceptul Trinităţi au marcat o îndepărtare radicală în patru domenii esenţiale faţă de perioada profetică cunoscută sub numele de “Smirna”, faţă de care Isus are cuvinte de laudă.

83. Nu este o taină faptul că doctrina “de temelie” a creştinismului a trebuit să marcheze o îndepărtare radicală faţă de o biserică care se bucurase de cele mai mari biruinţe şi primise cuvinte de laudă din partea lui Dumnezeu?

             Atât apostolii cât şi apologeţii creştini care le-au urmat, au evitat cu grijă să ataşeze vreun cuvânt Dumnezeirii, mai ales nescripturistic. Lor le-a fost teamă să-L reprezinte greşit pe Dumnezeu şi să creeze astfel confuzie în mintea oamenilor.

84. Nu este o taină că cei care le-au urmat apostolilor şi apologeţilor creştini, consideraţi de toţi ca fiind “mult luminaţi”, n-au avut nici un scrupul să facă ceea ce înaintaşii lor s-au ferit să facă?

             Atunci când a introdus conceptul Trinităţii prin care se spunea că Fiul divin al lui Dumnezeu era doar o proiecţie sau parte a Tatălui, Tertulian s-a îndepărtat de învăţăturile acestor “părinţi învăţaţi”, care considerau că Isus, Fiul lui Dumnezeu, era o fiinţă independentă, avânt propria Sa conştienţă de Sine şi propria Sa voinţă, .

85. Nu este o taină că doctrina de bază a creştinismului a trebuit să fie aşezată pe un concept care îl descrie pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, ca pe o “non-entitate”, inferior chiar şi unei creaturi cu conştienţă şi voinţă proprie, ca pe o “proiecţie” şi nu ca pe o persoană cu drept deplin de a face alegeri independente?

TAINELE TRINITĂŢII ŞI TEOLOGIA

             Cuvântul cel mai important care defineşte doctrina Trinităţii este cuvântul grecesc homoousios (identic în substanţă). Cuvântul nu se găseşte în Biblie şi nici nu are vreo conotaţie Biblică, ci este un cuvânt eminamente gnostic.

86. Nu este o taină că un cuvânt fără origine Biblică, importat din vocabularul filozofilor păgâni, să ajungă să definească cel mai important adevăr Biblic?

87. Nu este o taină că “homoousios”, cuvântul care exprimă cel mai bine doctrina Sabeliană sau Modalistă, a ajuns cel mai important cuvânt pe care să fie zidită doctrina Trinităţii?

88. “Homoousios” înseamnă “identic în substanţă” dar atunci când este necesar poate fi citit şi ca “homoiousisus” adică “asemănător în substanţă”. Nu este o taină alegerea înţelesului acestui cuvânt deosebit de important?

89. Nu este o taină că au fost necesare cinci secole pentru a formula cea mai de seamă doctrină a creştinismului?

90. Nu este o taină că Dumnezeu a aşteptat atât de mult ca să fie formulată cea mai complexă terminologie teologică care era o prezentare a Persoanei Sale?

91. Nu este o taină că pentru a-L face cunoscut oamenilor pe Dumnezeu au fost necesare cuvinte sofisticate, cu totul necunoscute teologilor de mai înainte care  s-au dovedit astfel nepricepuţi în a vorbiă despre Dumnezeu?

92. Creştinii care au trăit înainte de Conciliul de la Niceea nu au ştiut nimic despre această doctrină. Nu este o taină faptul că Dumnezeu ne-a chemat să contemplăm o taină pe care alţii nici măcar nu au cunoscut-o?

93. Nu este o taină că Dumnezeu îi lasă pe creştini să-şi bazeze credinţa pe o taină care nu poate fi înţeleasă, în timp ce pentru a înţelege creaţiunea, ne cere să fim raţionali?

TAINELE “TRINITĂŢII” ŞI ÎNŞELĂCIUNILE

             Doctrina “Trinităţii” a fost formulată la Niceea în anul 325 d.Hr., la primul Conciliu ecumenic al bisericii din istorie. Cu această ocazie, Papalitatea s-a lansat în mod oficial în “combinaţiile” cu statul pentru a impune cu forţa crezuri religioase. De aceea, naşterea doctrinei “Trinităţii” precum şi a Papalităţii are aceeaşi esenţă.

94. Poate Dumnezeu să ne facă să bem din aceeaşi fântână şi apă dulce, şi apă amară? Din moment ce Trinitatea şi Papalitatea au apărut în acelaşi moment istoric, nu este o taină că trebuie să considerăm una bună şi alta rea?

             Împăratul Constantin a fost cel care a legalizat duminica să fie zi de închinare. Tot el a fost cel ce a prezidat oficial Conciliul de la Niceea şi, sub ameninţarea cu pedepse grele pentru toţi cei care se opuneau, a lansat doctrina Trinităţii în întreg Imperiul.

95. Împăratul Constantin, un păgân convertit abia pe patul de moarte, era lipsit de orice interes în probleme teologice. Nu este o taină faptul că Dumnezeu a folosit un păgân care şi-a impus voinţa cu forţa, pentru a descoperi copiilor Săi adevărul despre El?

96. Când Atanasie şi Hilary de Poitiers i-au înşelat pe Homoiousieni (pe cei care se opuneau atât Trinităţii cât şi Arianismului) ca să accepte un acord, iar mai apoi le-au impus doctrina Trinităţii, cine lucra prin ei în timp ce foloseau minciuna şi înşelăciune pentru a-şi atinge scopul?

97. Pe lângă folosirea înşelăciunii, a fost necesară şi folosirea forţei şi persecuţiei pentru ca doctrina aceasta să fie impusă. Nu este o taină că Dumnezeu s-a folosit de forţă şi persecuţie pentru a fi impusă o doctrină “de seamă” a creştinismului?

98. La al doilea sinod ecumenic din 381, Duhul Sfânt a fost în final recunoscut ca un membru al Trinităţii. La fel ca în primul conciliu, formularea doctrinei a fost influenţată de un alt împărat neconvertit care, din motive pragmatice, s-a consultat cu unele feţe bisericeşti. Acest crez a fost apoi impus de Teodorius I în tot imperiul. Nu este o taină că Duhul Sfânt a folosit o asemenea manieră de lucru pentru a se prezenta şi a se impune ca membru al Dumnezeirii?

99. L-a folosit Dumnezeu pe cel mai controversat teolog pentru a da expresia finală celei mai importante doctrine creştine, omul care a dezvoltat doctrina păcatului original, prin care susţine că păcatul moştenit nu are cum să fie biruit în viaţa aceasta (o idee care se opune făţiş întreitei solii îngereşti), omul care le-a înjosit pe femei şi a condamnat chiar şi actul sexual legitim, omul care a învăţat că Dumnezeu este arbitrar în acordarea harului Său, refuzându-le în felul acesta unora până şi mântuirea? Nu este o taină că Dumnezeu l-a folosit pe Augustin să desăvârşească doctrina Trinităţii prin afirmaţia că voinţa Fiului a fost aceeaşi cu a Tatălui dat fiind faptul că naturile lor sunt identice?

100. Nu este o taină faptul că Dumnezeu a recurs la serviciile atâtor indivizi care nu s-au dat înapoi de la nici o metodă care le-a stat la îndemână, inclusiv înşelăciunea, confuzia şi războiul, numai pentru a impune doctrina Trinităţii?

DOCTRINA TRINITĂŢII ŞI PAPALITATEA

101. Este un fapt recunoscut că cele trei împărăţii care au fost “doborâte” pentru a face loc Papalităţi au fost convertite la creştinism de către misionarul Ulfilas care credea în divinitatea lui Hristos. Să fie deci doar o simplă întâmplare că aceşti creştini, care serbau Sabatul şi recunoşteau divinitatea lui Hristos, au fost consideraţi arieni de către propaganda Trinitariană? Când aceste trei triburi care ţineau Sabatul şi se opuneau Trinităţii au fost “doborâte”, orice opoziţie efectivă faţă de această doctrină a fost eliminată. Prin însăşi acest act a fost stabilită Papalitatea. În acelaşi fel în care Trinitatea şi Papalitatea au fost lansate formal la Conciliul de la Niceea, tot aşa ele au fost pe deplin acceptate în anul 538 d.Hr., când Ostrogoţii au fost în cele din urmă nimiciţi. Impunerea doctrinei Trinităţii este, din acest motiv, unul şi acelaşi eveniment cu impunerea Papalităţii. Nu este o taină faptul că nu s-a recunoscut concluzia evidentă că Trinitatea şi Papalitatea sunt una şi aceeaşi substanţă indivizibilă?

102. Nu este o taină că înainte ca Trinitatea să poată fi pe deplin acceptată, trebuia ca mai întâi să fie “doborâţi” cei care credeau în divnitatea lui Hristos şi păzeau Sabatul?

103. Nu este o taină că Trinitatea, cea mai de seamă doctrină a creştinismului, a fost instrumentul principal prin care s-a impus Papalitatea?

104. Biserica Papală Antihristă a formulat această doctrină “de bază” pe care sunt aşezate toate celelalte doctrine. Nu este o taină faptul că şi Bisericile Protestante cred această doctrină dar condamnă în acelaşi timp învăţăturile Bisericii Catolice?

105. Nu este o taină că marea majoritate a apărătorilor neclintiţi ai Trinităţii, inclusiv cei învăţaţi, rămân indiferenţi faţă de toate aceste date istorice?

Următoarele citate se referă la conflictul care există în rândul adventiştilor în privinţa Trinităţii:

“Dacă Sfânta Treime (Trinitatea) există cu adevărat, atunci cei care o resping nu se închină la adevăratul Dumnezeu al Scripturii… Fiindcă Trinitatea nu este doar o speculaţie, ci este rădăcina tuturor celorlalte doctrine şi afectează crezul şi practica omului”. Raoul Dederen – profesor la Andrews University.

“Mulţi dintre fondatorii Adventismului de Ziua a Şaptea n-ar fi în stare să se alăture Bisericii de astăzi dacă ar trebui să subscrie la doctrinele fundamentale ale denominaţiunii. Mai exact, mulţi nu ar fi de acord cu doctrina nr.2, care susţine credinţa în Sfânta Treime sau Trinitate.” George Knigt – profesor la Andrews University, articlo publicat în Ministry, Octombrie 1993.

J.N.Andrews, cel după a cărui nume a fost denumită Universitatea Andrews face următoarea declaraţie “Doctrina Trinităţii a fost stabilită în biserică la Conciliul de la Niceea, în 325 d.Hr. Această doctrină distruge personalitatea lui Dumnezeu şi a fiului său Isus Hristos, Domnul nostru. Metodele mârşave prin care doctrina a ajuns pe paginile istoriei bisericeşti ar trebui să facă pe orice susţinător al ei să roşească de ruşine. (articol publicat în 6 Martie 1885, Review and Herald, vol.6, no.24, pag.185).

“Modul prin care spiritiştii îl resping pe singurul Domn Dumnezeu şi Domnul nostru Isus Hristos este, în primul rând, prin vechiul crez nescripturistic Trinitarian, care susţine că Isus Hristos este Dumnezeul cel veşnic, deşi ei nu au nici un singur text care să susţină aşa ceva, în timp ce noi avem o mulţime de texte clare ale Scripturii în care se afirmă clar că El este Fiul Dumnezeului celui veşnic”. (James White, 24 Ianuarie 1846, The Day Star).

“Cea mai mare greşeală pe care o fac Trinitarienii, în susţinerea acestui subiect, este următoarea: ei nu fac nici o diferenţă între respingerea Trinităţii şi respingerea divinităţii lui Hristos. Ei văd doar două extreme, între care se află de fapt adevărul, şi iau orice expresie referitoare la pre-existenţa lui Hristos drept dovadă a existenţei Trinităţii. Însă, în timp ce Scripturile abundă în declaraţii care susţin pre-existenţa lui Hristos, ele tac cu desăvârşire în privinţa existenţei unei Trinităţi” (J.H.Waggoner—Review and Herald, 10 Noiembrie 1863).

În lumina contradicţiei dintre punctele de vedere referitoare la Trinitate ale fondatorilor Bisericii adventiste şi cele ale conducătorilor ei din zilele noastre, şi a confuziei care există astăzi în înţelegerea acestui subiect, ar fi cu adevărat un mister ca adventiştii serioşi să nu considere de datoria lor cercetarea atentă a acestei doctrine. Rândurile acestea au fost scrise din dorinţa de a oferi celor interesaţi ocazia  unei informări asupra acestui subiect.

TAINA “SFINTEI TREIMI” SAU TAINA“TRINITĂŢII”

“Taina Trinităţii este doctrina centrală a credinţei Catolice” (Handbook for Today’s Catholic, p.16). Fără îndoială, această declaraţie a Bisericii Romano-Catolice este îmbrăţişată de fiecare denominaţiune care nu este considerată sectă. Acceptarea Trinităţii este deci testul de căpătâi pentru ca cineva să fie considerat creştin adevărat. Biserica Romano-Catolică declară că aceasta este doctrina care stă la temelia tuturor celorlalte doctrine ale sale.

Din perspectiva unui simplu cercetător după adevărul Scripturii lucrurile însă nu stau la fel. Pentru el sunt cel puţin o sută de întrebări referitoare la obligativitatea de a accepta taina Trinităţii pentru a fi considerat creştin. Dar dacă răspunsurile la întrebările lui nu sunt deloc satisfăcătoare, nu-i rămâne altceva de făcut decât să considere că, de fapt, i se cere să accepte “taina” nelegiurii!