Alonzo T. Jones, A.J.Dennis, John Matteson

Cel ce a fost născut în forma lui Dumnezeu, a luat forma omului. „În trup El era tot timpul asemenea lui Dumnezeu, dar nu S-a înfăţişat ca Dumnezeu.” „El S-a dezbrăcat pe Sine de forma lui Dumnezeu, şi în locul ei a luat forma şi chipul omului”. „El a renunţat pentru un timp la măreţia formei de Dumnezeu.”  (A.T.Jones, Buletinul Conferinţei Generale 1895, pag.448).

El a fost născut de către Duhul Sfânt, Cu alte cuvinte, Isus Hristos a fost născut din nou. El a venit din cer întâiul născut al lui Dumnezeu, pe pământ, şi a fost născut din nou. Dar totul din lucrarea lui Hristos merge în paralel cu noi; El, Cel fără de păcat, a fost făcut să fie păcat pentru ca noi să fim făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu în El. El, Cel viu, Prinţul şi Autorul vieţii, a murit pentru ca noi să putem trăi. El, ale cărui origini merg până în zilele veşniciei, Cel dintâi născut al lui Dumnezeu, a fost născut din nou pentru ca noi să putem fi născuţi din nou. („Christian Perfection”, par.53,54A, Predici de A.T.Jonesc, R&H, 7 iulie-1 august 1899; „Lecţii de credinţă” pag.154).

11. „În conformitate cu această opinie”, ce a fost făcut atunci? „Religia creştină”, adică „creştinătatea în general”, este declarată şi recunoscută ca fiind religia stabilită a acestei naţiuni, şi, în consecinţă, „aceasta este o naţiune creştină”. Astfel, „într-un limbaj mai mult sau mai puţin emfatic”, este îndreptăţit faptul că „înţelesul” Constituţiei Statelor Unite implică (1) menţinerea disciplinei Bisericilor de către puterea civilă; (2) necesitatea jurământului religios; (3) necesitatea jurământului religios ca test pentru a ocupa posturi publice; (4) taxe publice pentru întreţinerea religiei şi a învăţătorilor religioşi; (5) necesitatea crezului în Trinitate şi în inspiraţia „Sfintelor Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament”; (6) acuzaţia de blasfemie împotriva oricărei persoane care vorbeşte sau trăieşte în nepăsare faţă de religia stabilită; şi (7) legi pentru serbarea duminicii, cu încetarea generală a tuturor „activităţilor laice”.

12. Acum, ce altceva a fost pretins de papalitate în vechime decât ce este “subînţeles”  în textul Constituţiei naţionale prin această decizie? Ce altceva pretins papalitatea însăşi decât ca „religia creştină” să fie religia naţională; ca disciplina Bisericii să fie menţinută de puterea civilă; ca testul jurământului religios să fie aplicat tuturor; ca publicul să fie taxat pentru susţinerea religiei şi a închinării religioase; ca să fie impusă credinţa în doctrina Trinităţii şi în inspiraţia „Sfintelor Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament”; ca învinuirea de „blasfemie” să fie pronunţată asupra tuturor acelora care ar vorbi sau ar acţiona „spre dispreţul religiei mărturisite de aproape întreaga comunitate”; şi ca tuturor să li se pretindă prin lege să serbeze duminica?  Într-adevăr, ce altceva mai mult decât aceasta ar putea cere sau chiar dori aproape toate religiile despotice care ar putea fi imaginate?  (A.T.Jones, 1901, „Ecclesiastical Empire”, pag. 837-838).

Aici avem o calificare religioasă deosebită. Solicitantul trebuie să demonstreze că este un pastor hirotonisit a unei denominaţiuni religioase, şi trebuie să fie recomandat de un grup eclesiastic autorizat. Este adevărat că, prin această lege, nu i se cere direct să declare că el crede în trinitate sau în comunicarea cu sfinţii, sau în învierea morţilor. Dar i se cere să fie religios şi să aparţină de o denominaţiune religioasă. Dacă nu îndeplineşte aceasta, nu poate fi investit. Acesta nu este nimic altceva decât un text religios ca şi calificare pentru o slujbă publică în Statele Unite şi reprezintă o clară violare a clauzei Constituţiei care declară că: „Nici un test religios nu va fi vreodată cerut pentru calificarea vreunui demnitar sau funcţionar public în Statle Unite”.

Mai mult decât atât: cu toate că, aşa cum am afirmat mai sus, nu se pretinde nici un test direct al credinţei în trinitate, etc., acest lucru este făcut indirect. Căci pentru a fi un pastor într-o poziţie bună, hirotonisit într-o denominaţiune religioasă, el trebuie să treacă un test riguros asupra multor puncte religioase. De aceea, această pretenţie realizează indirect ceea ce nu se face direct, şi este tot atât o violare a Constituţiei ca şi când ar fi făcut-o direct. (A.T.Jonesc, 1891, „Cele Două Republici”, pag.801).

Un altul, şi cel mai notabil dintre victimele teologiei lui Calvin, a fost Servetus, care  s-a opus doctrinei Catolice a trinităţii şi a botezului copiilor; el a publicat o carte intitulată „Creştinătatea Restaurată”, în care şi-a exprimat gândurile. La insistenţa şi cu ajutorul lui Calvin, a fot urmărit în justiţie de Inchiziţia papală şi condamnat la moarte pentru blasfemie şi erezie, dar a scăpat din închisoarea lor din Dauphine, Franţa, şi, în drumul său spe Italia a trecut prin Geneva şi a rămas acolo pentru un scurt timp. Chiar când era pe cale de a pleca spre Zurich, la instigarea lui Calvin, a fost înhăţat şi, datorită cărţii menţionate înainte, a fost acuzat de blasfemie. Rezultatul, aşa după cum ştiu toţi, a fost că a murit ars pe rug, iar urmaşii lui Servetus au fost alungaţi din Geneva. (A.T.Jones, 1891, „Cele Două Republici”, pag.590).

A.J.Dennis

Ce contradicţie de termeni se găseşte în crezul trinitarian: „În unitatea acestui cap sunt trei persoane, de o singură substanţă, putere şi veşnicie, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt”. Există multe lucruri misterioase scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, dar putem cu siguranţă presupune că Domnul niciodată nu ne cheamă să credem imposibilităţi. Dar crezurile deseori o fac. (A.J.Dennis, 22 mai 1879, ST).

John Matteson

Hristos este Fiul literal al lui Dumnezeu. „Singurul născut din Tatăl”. Ioan 1:14. El este Dumnezeu pentru că El este Fiul lui Dumnezeu; nu datorită meritului învierii Sale. Dacă Hristos este singurul născut din Tatăl, atunci noi nu putem fi născuţi din Tatăl într-un sens literal. Este numai în sensul secundar al termenului. (John Matteson, 12 octombrie 1869, R&H, pag.123).