Ce credeau pionierii adventişti despre Dumnezeu

DEFINIŢIA DUHULUI SFÂNT DATĂ DE PIONIERII ADVENTIŞTI

În prefaţa cărţii “The Biblical Institute”, se spune:

“În paginile următoare se oferă un rezumat al seminariilor oferte de James White şi Uriah Smith în Oakland, California, în cadrul Insitutului Biblic din perioada 1-17 aprilie 1877.”

Din această carte, reţinem doar câteva pasaje din pagina 184, care arată felul în care înţelegea biserica Adventistă natura şi personalitatea lui Dumnezeu, înainte deci de a fi introdusă doctrina despre Trinitate:

Întrebare:         În ce fel este Dumnezeu omniprezent?

Răspuns:           Prin reprezentantul Său, Duhul Său cel Sfânt. Psalm 139:7

Întrebare:         Ce este Duhul Sfânt?

Răspuns:           Orice încercare de a răspunde la această întrebare este aventurare pe un teren sfânt. Este ceva comun Tatălui şi Fiului: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos. Este ceva care poate fi exprimat prin expresiile: “vărsat”, “turnat”, “pogorât”, etc. A fost suflat de către Isus asupra ucenicilor, Ioan 20:22. A fost un agent în crearea lumii, Gen.1:2. Ar fi fără folos să enumerăm toate varităţile manifestării sale. Probabil cea mai bună descriere este aceea a unei influenţe misterioase care emană de la Tatăl şi de la Fiul, reprezentantul şi agentul puterii lor.

“Personalitatea lui dumnezeu”

Rândurile de mai jos au fost publicate de James White:

Iată mărturia lui Hristos. “Şi Tatăl care m-a trimis, a mărtuisit El însuşi despre Mine. Voi nu i-aţi auzit niciodată glasul, nu i-aţi văzut deloc faţa.” Ioan 5:37. Vezi de asemenea Filipeni 2:6. Să spui că Tatăl nu are un chip personal, înseamnă să contrazici cele mai clare decaraţii ale Scripturii.

Obiecţiune  –  Dumnezeu este Duh” Ioan 4:24.

Răspuns  –  Şi îngerii sunt duhuri (vezi Evrei 1:13.14), şi totuşi cei care l-au vizitat pe Avraam şi Lot, au şezut, au mâncat şi l-au luat pe Lot de mână. Ei sunt fiinţe duhovniceşti. Aşa este şi Dumnezeu Duh, adică o Fiinţă duhovnicească.

Obiecţiune  – Dumnezeu este omniprezent. Dovadă Psalm 139:1-8. El este tot aşa de mult într-un loc ca şi în alt loc.

Răspuns  –        1 Dumnezeu este omniprezent în virtutea omniscienţei Sale aşa cum aflăm din cuvintele lui David în Psalmul 139:1-6. “Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.

2.  Dumnezeu este omniprezent prin virtutea Duhului Său, care este reprezentantul Său şi este manifestat oriunde binevoieşte El, aşa cum se vede în versetele 7-10: “Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.”

3.  Dumnezeu este în ceruri. Despre aceasta suntem învăţaţi în rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru care eşti în ceruri” Matei 6:9, Luca 11:2. Dar dacă Dumnezeu este la fel de mult într-un loc ca şi în altul, atunci cerul este tot atât de mult într-un loc ca şi în altul, şi ideea de a merge în ceruri este lipsită de sens. În acest caz am putea spune că noi suntem deja în ceruri, şi rugăciunea domnească, conform acestei teologii ceţoase ar trebui formulată aşa: Tatăl nostru care eşti oriunde, sfinţească-se Numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum oriunde aşa şi pe pământ.