WILLIAM MILLER

  Scrisoare adresată lui JOSHUA V. HIMES

  Frate drag, 

Mi-ai cerut un rezumat al punctelor mele de credinţă. În rândurile de mai jos îţi voi prezenta declaraţia mea de credinţă pe care mi-am format-o după un sudiu atent al Cuvântului lui Dumnezeu.

Cred că toţi oamenii s-au dovedit neascultători de Dumnezeu şi într-o măsură oarecare deţin o natură coruptă datorită păcatelor strămoşilor noştri. Cred că Dumnezeu nu ne va condamna pentru vreo nelegiuire a strămoşilor noştri, ci că sufletul care păcătuieşte acela va muri. Degradarea la care am devenit părtaşi datorită păcatelor înaintaşilor noştri, la care noi nu am participat în mod activ, poate fi şi va fi îndepărtată prin sângele şi jertfa lui Isus Hristos, la care noi n-am participat cu nimic. Pe de altă parte, cred că toate păcatele comise de către noi ca fiinţe raţionale şi inteligente pot fi îndepărtate numai prin sângele lui Isus Hristos, prin pocăinţa şi credinţa noastră individuală. Cred în mântuirea tuturor oamenilor care primesc harul lui Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţă în mijlocirea lui Isus Hristos. Cred în condamnarea tuturor oamenilor care resping Evanghelia şi mijlocirea lui Hristos, aceştia neavând parte de beneficiile sângelui şi neprihănirii Mântuitorului nosru, aşa cum ne sunt prezentate în Evanghelie. Cred în evlavia practică cerută de Scriptură – ea fiind singura noastră regulă de credinţă şi trăire sfântă. Cred că în ceruri vor fi primiţi doar cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu aşa cum ne sunt date în Biblie, în Cuvântul lui Dumnezeu. Cred în Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este un Duh, omniprezent, omniscient, având toată puterea, creatorul şi susţinătorul Cel veşnic. Cred în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, o fiinţă sfântă, dreaptă şi bună, cu trup în chipul şi forma omului, divin în natura Sa, uman în persoana Sa, asemenea lui Dumnezeu în caracter şi putere. El este un Mântuitor pentru păcătoşi, un Preot înaintea lui Dumnezeu, un Mijlocitor între Dumnezeu şi om şi Rege în Sion. El va fi totul pentru poorul Său, “Dumnezeu cu noi” pentru veşnicie. Duhul Celui Prea Înalt este în El, puterea Celui Prea Înalt îi este dată, poporul Celui Prea Înalt este răsumpărat de El, şi slava Celui Prea Înalt va fi cu El, iar împărăţia Celui Prea Înalt este a Lui pe pământ.

Cred că Biblia este descoperirea voinţei lui Dumnezeu şi în ea se află toată cunoştinţa necesară omului pentru timpul în care trăieşte – de exemplu, ceea ce se poate cunoaşte astăzi din Scriptură nu era necesar să se cunoască în urmă cu 1000 de ani, pentru că obiectivul este ca prin Scriptură să cunoaştem lucruri noi şi vechi în aşa fel încât omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună necesară pentru timpul în care trăieşte fiecare în parte. Cred că Biblia este scrisă în modul cel mai clar posibil pentru ca toţi oamenii din orice veac şi indiferent de condiţii să o poată înţelege, că ea trebuie citită şi înţeleasă în cel mai literal sens posibil cu excepţia locurilor în care limbajul este figurativ, în acest caz lăsând Biliba să se interpreteze singură prin alte pasaje clare, explicative. În nici un caz n-avem voie să speculăm pe baza Scripturilor, adică să presupunem învăţături care nu sunt exprimate clar ori să respingem învăţături ce sunt prezentate clar. Cred că toate profeţiile ne sunt prezentate pentru a ne încerca credinţa şi pentru a ne da speranţă, fiindcă fără ele nu putem avea o speranţă rezonabilă. Cred că Scripturile ne prezintă într-un limbaj clar faptul că Isus Hristos va apărea din nou pe acest pământ, că el va veni în slava lui Dumnezeu pe norii cerului, cu toţi sfinţii şi îngerii Săi, că El va învia trupurile sfinţilor Lui care dorm somnul morţii, va schimba trupurile credincioşilor care trăiesc pe pământ şi astfel, atât cei vii cât şi cei înviaţi din morţi se vor uni pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh. Acolo, sfinţii vor fi judecaţi şi prezentaţi Tatălui fără vină şi fără vreo zbârcitură. Apoi împărăţia Evangheliei va fi dată lui Dumnezeu Tatăl. Atunci Tatăl va da mireasa Fiului Său Isus Hristos şi, când va avea loc nunta, Biserica va deveni “Noul Ierusalim”, “Cetatea cea iubită”. În timp ce acestea se petrec în văzduh, pământul va fi curăţit prin foc, toate lucrările oamenilor vor fi distruse, trupurile celor răi vor fi arse şi vor deveni cenuşă, diavolul şi toţi îngerii cei răi împreună cu toţi cei ce au respins Evanghelia vor fi pedepsiţi, diavolul şi îngerii lui vor fi întemniţaţi şi nu li se va permite să viziteze pământul până vor trece 1000 de ani. Aceasta este prima înviere, prima judecată. Apoi Domnul Hristos şi poporul Lui se vor pogorâ din văzduh şi vor trăi pe Noul Pământ şi în cerul cel nou care va dăinui pe vecie. Astfel, cei drepţi vor fi reaşezaţi pe pământ.

Atunci se va împlini făgăduinţa lui Dumnezeu făcută Fiului Său: “Îţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!”. “Tot pământul va fi plin de slava Domnului”, iar poporul sfânt îşi va primi domnia împreună cu Hristos şi astfel se va împlini făgăduinţa “cei blânzi vor stăpâni pământul”. Împărăţia lui Dumnezeu va fi stabilită pe deplin şi voia Sa se va face “precum în cer aşa şi pe pământ”. După ce vor trece 1000 de ani, sfinţii vor fi strânşi şi li se va da spre moştenire cetatea iubită. Marea, moartea şi iadul îşi vor da înapoi morţii, care vor învia pe pământ, în afara cetăţii iubite, şi va fi o mare mulţime “ca nisipul mării”. Diavolul va fi eliberat şi îi va înşela din nou pe cei răi. El le va vorbi despre războiul împotriva sfinţilor şi cetăţii iubie, îi va aduna pentru luptă împotriva celor sfinţi. Dar nu va avea loc vreo luptă, căci va fi doar o altă amăgire a diavolului. Sfinţii îi vor judeca pe cei răi iar dreptatea lui Dumnezeu îi va şterge de pe faţa pământului într-un lac de foc şi pucioasă, unde vor fi chinuiţi zi şi noapte pentru vecie. “Aceasta este moartea a doua”. După a doua înviere şi a doua judecată, cei drepţi vor moşteni pământul pentru totdeauna. Eu înţeleg că ziua judecăţii va ţine o mie de ani. Cei neprihăniţi sunt înviaţi şi judecaţi la începutul acestei perioade, iar cei răi la sfârşitul ei. Cred că sfinţii vor fi înviaţi şi judecaţi în jurul anului 1843, conform profeţiei lui Moise din Leviticul 26, Ezechiel 39, Daniel 2, 7, 8-12, Osea 5:1-3, toată cartea Apocalipsa şi multe alte profeţii care vorbesc despre aceste lucruri. Timpul va demonstra curând dacă sunt corect, iar “cel drept va fi drept şi mai departe iar cel rău va face răul şi mai departe”. Îi îndemn în modul cel mai solemn pe toţi oamenii să facă pace cu Dumnezeu şi să fie gata pentru aceste evenimente. “Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape”. Eu le cer tuturor pastorilor şi preoţilor să ia bine seama la ce spun înainte să se opună acestor învăţături. Le cer să nu spună în inima lor “Domnul întârzie să vină”. Fie ca toţi să facă după cum ar dori să facă în caz că El va veni, şi nimeni să nu regrete ce face acum în caz că El nu va veni. Cred că El va veni, dar dacă nu va veni voi continua să aştept până când va veni. Totuşi, eu mă rog mereu: “Vino Doamne Isus!”.

Acesta este rezumatul învăţăturilor mele. Le prezint ca o problemă de credinţă. Nu am cunoştinţă de vreun text biblic care să contrazică vreuna dintre ideile prezentate mai sus. Teoriile oamenilor pot să se opună. Cei din vechime au crezut într-o domnie temporală şi personală a Hristosului pe pământ. Cei din timpurile noastre cred într-o domnie temporală spirituală de o mie de ani. Ambele idei sunt greşite. Ambele sunt fireşti, pământeşti. Eu cred într-o domnie personală, slăvită şi nemuritoare a lui Isus Hristos cu toţi sfinţii Săi pe un pământ curăţat de păcat pentru totdeauna. Cred că perioada de o mie de ani este între cele două învieri şi judecăţi: cei neprihăniţi şi cei păcătoşi, cei drepţi şi cei nedrepţi. Cred că prietenii lui Hristos vor da deoparte orice prejudecată şi vor examina aceste convingeri prin singura regulă de credinţă  –  Biblia.

REGULI DE INTERPRETARE A SFINTEI SCRIPTURI

În timp ce studiam Biblia, am găsit următoarele reguli ca fiind deosebit de utile pentru mine însumni, de aceea acum le ofer şi altora cu o rugăminte specială: fiecare regulă ar trebui bine studiată în conformitate cu referinţele Biblice ataşate pentru ca cercetătorul ei să poată avea un beneficiu de pe urma lor.

 REGULA I

Orice cuvânt al Scripturii îşi are propriul său rost

DOVADA

Matei 5:18

REGULA II

Toată Scriptura este necesară, şi poate fi înţeleasă printr-un studiu atent şi sârguincios

DOVADA

2 Timotei 3:15-17

REGULA III

Nimic din ceea ce este descoperit în Scriptură nu poate fi şi nici nu va fi ascuns celor ce cer ajutor ceresc cu credinţă, nu cu şovăială

DOVADA

Deut. 29:29; Matei 10:26,27; 1Corint.2:10; Filip. 3:15; Matei 21:22;

Ioan 14:13-14; 15:7; Iacov 1:5-6; 1Ioan 5:13-15.

REGULA IV

Pentru a înţelege o doctrină, adună toate textele care vorbesc despre subiectul în cauză, apoi lasă ca fiecare cuvânt să aibă propria influenţă. Dacă poţi formula o concluzie fără ca vreun text să te contrazică, poţi fi sigur că eşti pe drumul cel bun.

DOVADA

Isaia 28:7-29; 35:8; Prov. 19:27; Luca 24:44-45; Rom.16:26; Iacov 5:19;              2Petru 1:19.20

REGULA V

Scriptura trebuie să fie propriul ei interpret, deoarece este o regulă în sine însăşi. Dacă eu depind de un alt interpret care să mi-o tâlmăcească şi să-i presuspună înţelesul ori îi conferă o anumită interpretare ca să se potrivească cu crezul său deja formulat, ori ca să-şi susţină înţelepciunea sa, atunci interpretul meu nu mai este Biblia ci presupunerea, dorinţa, crezul sau înţelepciunea altui om.

DOVADA

Ps. 19:7-11; 119:97-105; Matei 23:8-10; 1Corint.2:12-16; Ezech.34:18-19;              Luca 11:52; Maleahi 2:7-8.

REGULA VI

Dumnezeu ne-a descoperit lucrurile viitoare prin viziuni, scene şi parabole şi în felul acesta aceleaşi învăţături sunt prezentate iar şi iar, prin diferite viziuni, simboluri şi parabole. Dacă vrei să le înţelegi, trebuie să le combini pe toate într-una singură.

DOVADA

Ps.89:19; Osea 12:10; Habacuc 2:2; Fapte 2:17; 1Corint.10:6; Evrei 9:9.24;              Ps.78:2; Matei 13:13.34; Gen. 41:1-32; Dan.2,7 şi 8; Fapte 10:9-16.

REGULA VII

Atunci când este vorba de o viziune lucrul acesta se specifică în mod clar.

DOVADA

2Corint.12:1

REGULA VIII

Simbolurile şi scenele profetice au întotdeauna un înţeles figurat şi sunt adesea folosite în profeţii pentru a reprezenta lucruri viitoare, evenimente şi perioade de timp. De exemplu: munţii însemană guverne, fiarele înseamnă împărăţii, apele înseamnă mulţimi de oameni, lămpile înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu iar o zi înseamnă un an.

DOVADA

Daniel 2:35.44; 7:8,17; Apoc.17:1.15; Ps.119:105; Ezechiel 4:6.

REGULA IX

Parabolele sunt folosite ca şi comparaţii pentru a ilustra anumite subiecte şi trebuie explicate cu elementele ilustraţiei şi cu întreaga Biblie.

DOVADA

Marcu 4:13. Vezi de asemenea explicarea parabolei celor zece fecioare.

REGULA X

Uneori sibolurile profetice au două sau mai multe semnificaţii. De exemplu, o zi este folosită pentru a reprezenta trei perioade de timp diferite:

1. O zi pentru un an

2. O zi pentru o mie de ani

3. O zi pentru o peroadă nedefinită de timp.

Dacă se aşează semnificaţia corespunzătoare, atunci pasajul biblic respectiv se va armoniza cu întreaga Biblie, altminteri nu.

DOVADA

Ezechiel 4:6; 2Petru 3:8; Eclesiastul 7:14.

REGULA XI

Cum poţi şti când un cuvânt este folosit în sens figurat? Dacă acesta se armonizează cu restul pasajului biblic şi nu încalcă nici una dintre legile simple şi clare ale naturaleţii, atunci poate fi înţeles literal. Dacă aşa ceva nu este posibli, atunci el are un sens figurat.

DOVADA

Apoc. 12:1-2; 17:3-7

REGULA XII

Pentru a verifica dacă ai înţeles coresc un simbol biblic trebuie doar să-l aplici în pasajele Biblice unde apare, iar dacă acesta se armonizează perfect şi nu face note discordante cu nici una dintre acele pasaje atunci l-ai identificat corect şi-l poţi folosi. Dacă nu, continuă să cercetezi până îl identifici corect.

REGULA XIII

Pentru a verifica dacă am identificat corect evenimentul istoric care împlineşte o profeţie trebuie să luăm fiecare cuvânt şi simbol care apare în aceea profeţie şi să-i căutăm împlinirea în evenimentul respectiv. Dacă toate acestea se regăsesc în mod corespunzător atunci înseamnă că l-am identificat corect. Dacă un cuvânt nu se regăseşte în eveniment, atunci cercetarea trebuie să continue sau trebuie să ne aşteptăm la o împlinire ulterioară, fiindcă Dumnezeu veghează ca istoria şi profeţia să se armonizeze, astfel ca adevăraţii copii ai lui Dumnezeu să nu rămână de ruşine.

DOVADA

Ps. 22:5; Isaia 45:17-19; 1Petru 2:6; Apoc.17:17; Fapte 3:18

REGULA XIV

Cea mai importantă regulă dintre toate este aceasta: trebuie să ai credinţă!

Trebuie să fie o credinţă care pretinde un sacrificiu şi, dacă este încercată, va fi în stare să de-a deoparte cel mai îndrăgit lucru de pe pământ, lumea cu toate dorinţele ei, ocupaţia, prietenii, casa, confortul şi onorurile lumeşti. Dacă vreuna dintre acestea reuşeşte să obstrucţioneze în vreun fel credinţa noastră în Cuvântul lui Dumnezeu, atunci credinţa noastră este în zadar. Nu vom putea crede cu adevărat atâta timp cât una dintre aceste motive zac ascunse în inimile noastre. Noi trebuie să credem că Dumnezeu niciodată nu-şi va încălca propiul Cuvânt. De aceea putem fi siguri că Cel care veghează asupra vrăbiilor, Cel care ne ştie până şi perii de pe cap, va veghea la împlinirea Cuvântului Său şi va ridica un zid în jurul lui şi-I va călăuzi pe cei care se încred sincer în Dumnezeu şi-şi aşează încrederea în Cuvântul Lui, ca să nu rătăcească de la adevăr, chiar dacă ei nu ştiu limba ebaraică sau greacă.

Acestea snt câteva dintre regulile cele mai importante pe care le-am găsit în cuvântul lui Dumnezeu şi pe care le-am urmat cu multă grijă şi atenţie. Iar dacă nu sunt cu totul înşelat în opinia mea, consider că în Biblie am găsit, ca întreg, una dintre cele mai simple, clare şi inteligente cărţi care au fost scrise vreodată, conţinând în ea însăţi dovada originii sale divine, fiind plină de cunoştinţele pe care inimile noastre şi le-ar dori să le cunoască şi să se bucure. Am găsit aici o comoară pe care lumea n-o poate cumpăra. Aceasta oferă o pace în credinţă şi o nădejde puternică pentru viitor. Ea ne susţine mintea în dificultăţi şi ne învaţă să fim umili în prosperitate. Ne pregăteşte să iubim şi să facem bine altora şi să înţelegem valoarea sufletului. Ne face puternici şi preţioşi pentru adevăr şi ne dă vigoare să ne opunem rătăcirii. Ne oferă o armă eficientă să dărâmăm Infidelitatea şi ne face prezintă singurul antidot pentru păcat. Ne învaţă cum va fi biruită moartea şi cum vor fi sfărâmate lanţurile mormântului. Ea ne vorbeşte despre evenimentele viitoare şi ne arată pregătirea necesară pentru a le face faţă. Ne oferă o şansă să intrăm în comuniune cu Regele regilo şi ne prezintă cel mai bun cod de legi emise vreodată.

Aceasta este doar o prezentare timidă a valorii sale şi totuşi cât de multe sflete o trateazaă cu indiferenţă sau, ceea ce este la fel de rău, ca pe o taină care nu poate fi înţeleasă. Oh, dragul meu cititor, fă din ea obiectul principal al studiului tău. Încearcă cu încredere şi vei vedea că tot ce am spus mai sus este adevărat. Da, la fel ca împărăteasa din Seba, vei spune că nu ţi s-a spus nici jumătate din realitate!

Învăţătura religioasă din şcolile noastre este întotdeauna axată pe un crez deja stabilit. În felul acesta poţi lua o persoană neinstruită şi s-o impregnezi cu acel crez, dar întotdeauna rezultatul va fi doar bigotism. O minte liberă niciodată nu va fi satisfăcută cu părerile altora. Dacă aş fi un profesor de religie, în primul rând aş cerceta capacitatea intelectuală a elevilor. Dacă aceasta este bună, le-aş cere să studieze Biblia pentru ei înşişi iar apoi i-aş trimite în lume s-o facă bună. Dar dacă elevii n-ar fi suficient de inteligenţi, atunci le-aş imprima în minte părerile altora, le-aş scrie pe frunte “bigot” şi apoi i-aş trimite în lume ca robi ai bigotismului lor!