Ellen White despre doctrinele Bisericii

Unii susţin că Ellen White a solicitat Bisericii schimbarea doctrinei, dar nu pot oferi nici o singură declaraţie de felul acesta. În schimb, se găsesc o mulţime de declaraţii în care Ellen White susţine doctrinele Bisericii aşa cum au fost ele mai bine de o jumătate de secol!

Review and Herald, May 25, 1905.

“În viitor vor apărea înşelăciuni de tot felul şi ca atare  ne dorim o temelie solidă pentru picioarele noastre. Ne dorim stâlpi solizi pentru clădirea noastră. Nici un ac nu trebuie mutat de la ceea ce a stabilit Domnul. Vrăjmaşul va aduce teorii false, cum ar fi aceea că n-ar exista nici un sanctuar. Acesta este unul dintre punctele în care va avea loc o îndepărtare de la credinţă. Unde vom găsi noi siguranţă dacă nu în adevărul pe care Domnul ni l-a dat în ultimii cincizeci de ani?

SpTB02, The Foundation of Our Faith, 1904

“Vrăjmaşul sufletelor s-a gândit să vehiculeze ideea că între adventişii de ziua a şaptea trebui să aibă loc o reformă şi că această reformă ar consta în renunţarea la doctrinele care au stat ca stâlpi ai creinţei noastre şi în reorganizare. Dar ce s-ar întâmpla dacă   s-ar petrece această reformă şi reorganizare? Principiile adevărului pe care Dumnezeu în înţelepciunea Sa le-a dat bisericii rămăşiţei vor fi îndepărtate. Religia noastră se va schimba. Principiile fundamentale care a susţinut lucrarea în ultimii cincizeci de ani vor fi considerate erezii. Va apărea o nouă organizaţie. Vor fi scrise cărţi care susţin  nouă orânduială. Se va introduce un sistem intelectual filozofic. Întemeietorii acestui nou sistem vor merge în oraşe şi vor face o lucrare minunată. Bineînţeles că Sabatul va fi privit cu uşurinţă, ca de altfel şi Dumnezeul care l-a creat. Nimic nu va fi lăsat să se opună noii mişcări. Conducătorii vor susţine că virtutea este mai bună decât viciul, dar fiindcă îl dau pe Dumnezeu deoparte, ei îşi vor pune nădejdea de ajutor în puterea omului, care, fără Dumnezeu, este zadarnică. Temeliile lor vor fi aşezate pe nisip, iar furtuna şi şuvoaiele vor distruge această clădire. Cine are autoritatea să înceapă o astfel de mişcare? Noi avem Biblia. Avem experienţele din trecut, confirmate de lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt. Avem un adevăr care nu acceptă compromisul. Nu vom respinge aşadar orice nu este în armonie cu acest adevăr? Eu am ezitat şi amânat să fac cunoscut ceea ce Duhul Domnului m-a îndemnat să scriu. N-am vrut să fiu obligată să combat influenţa acestor idei greşite. Dar în providenţa lui Dumnezeu, abaterile care vor urma trebuie întâmpinate.

 RH, March 3, 1904

Nimeni să nu încerce să înlocuiască temeliile credinţei noastre, temelii care au fost aşezate la începutul lucrării noastre prin studiul Cuvântului lu Dumnezeu cu rugăciune şi descoperire divină. Pe aceste temelii noi am clădit în ultimii cincizeci de ani. Oamenii pot presupune că au găsit o cale nouă şi că pot aşeza o temelie mai sigură decât aceea care a fost aşezată. Dar aceasta este o mare înşelăciune. Nici un om nu poate aşeza o altă temelie decât cea care a fost aşezată. În trecut mulţi s-au apucat să clădească o nouă credinţă, să stabilească noi principii. Dar cât au durat acestea? Curând s-au dărâmat, pentru că nu erau zidite pe Stâncă. N-au fost obligaţi şi ucenicii să facă faţă opiniilor omeneşti? Nu s-au confruntat ei cu teoriile false şi apoi, după ce le-au respins, n-au rămas ei fermi spunând: “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos”? 1Corinteni 3:11. Aşa că noi trebuie să ne păstrăm încrederea până la sfârşit. Cuvinte pline de putere au fost trimise acestui popor de către Dumnezeu şi Isus Hristos, scoţându-i din lume pas cu pas, la o lumină clară a adevărului prezent. Cu buzele atinse de un foc sfânt, servii lui Dumnezeu au proclamat acest adevăr. Glasul divin şi-a pus pecetea Sa asupra autenticităţii mesajului proclamat.

RH, March 3, Danger in Speculative Knowledge,1904 

Sunt împuternicită să spun că acum a sosit timpul să acţionăm hotărât. Lucrurile care se văd acum în cauza lui Dumnezeu este asemănătoare cu cele întâmplate pe vremea când Balaam l-a făcut pe Israel să păcătuiască înainte ca acesta să intre în ţara promisă. Cât de periculos este să înalţi un om până acolo încât să devină confuz şi să producă confuzie şi în minţile altora cu privire la adevărurile pe care timp de cincizeci de ani Domnul le-a oferit poporului Său. Puţini pot înţelege apostazia din prezent. Dar Domnul a ridicat perdeaua şi mi-a arătat semnificaţia ei cât şi rezultatele pe care le va avea dacă este tolerată. Acum este timpul să ne înălţăm glasurile şi să avertizăm. Îl va recunoaşte poporul pe Dumnezeu ca pe Conducătorul lor suprem ori va alege să creadă argumentele şi părerile înşelătoare care, atunci când vor fi coapte pe deplin, vor aduce în minţile celor ce le acceptă necunoaşterea de Dumnezeu? Aceste cuvinte mi-au fost prezentate în timpul nopţii. Punctele de vedere prezentate în cartea “Living Temple” referitoare la personalitatea lui Dumnezeu au fost primite chiar şi de oameni care au avut o experienţă îndelungată în adevăr. Când asemenea oameni consimt să guste din fructul pomului cunoştinţei binelui şi răului, nu mai este cazul să abordăm delicat acest subiect. Faptul că cei pe care i-am crezut tari în credinţă  au eşuat în a recunoaşte influenţa amăgitoare şi distrugătoare a acestei cunoştinţe răului, ar trebui să ne îngrijoreze mai mult ca orice altceva! Faptul că persone care au avut atâta lumină şi dovezi atât de clare ale autenticităţii adevărului pe care îl deţinem au fost destabilizaţi spiritual şi conduşi să accepte teorii spiritiste referitoare la personalitatea lui Dumnezeu, nu poate fi considerat un subiect lipsit de importanţă. Aceste doctrine, în conformitate cu concluziile lor logice, mătură întregul sistem creştin. Ele desconsideră cu totul lumina pe care Hristos, venit din cer,  i-a dat-o lui Ioan pentru poporul Său. Ele ne fac să socotim evenimentele care se află chiar înaintea noastră ca fiind de mică importanţă. Ele fac fără efect adevărul de origine cerească şi jefuiesc poporul lui Dumnezeu de experienţele sale din trecut, dându-le în schimb o falsă cunoaştere.

Manuscript Releases Volume Four Ms 142, 1905

Nimic nu este atât de preţions pentru mine ca gândul că Hristos este Mântuitorul meu. Eu apreciez adevărul, fiecare iotă în parte, întocmai aşa cum mi-au fost date prin Duhul Sfânt în ultimii cincizeci de ani. Vreau ca toţi şă ştie că eu mă aflu în prezent pe aceeaşi platformă a adevărului pe care noi l-am menţint timp de jumătate de secol. Aceasta este mărturia mea pe care doresc să o prezint astăzi, ziua în care împlinesc şaptezeci şi opt de ani.

Letter 95,March 14, To Dr. and Mrs. D. H. Kress, 1905

Dumnezeu a aşezat în mâinile noastre un steag pe care sunt scrise cuvintele “Poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus”. “Aici sunt cei care ţin poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus Hristos”, declară el. În orice timp şi orice loc noi trebuie să ţinem  sus şi ferm acest steag. Poporul ales al lui Dumnezeu trebuie să stea hotărât sub steagul adevărului. Adevărurile pe care noi le-am proclamat mai bine de jumătate de secol au fost contestate mereu şi mereu. În tot acest timp credinţa a fost contestată, dar Domnul a demonstrat iar şi iar adevărul prin lucrarea Duhului Său Sfânt. Cei care s-au ridicat pentru a verifica şi răsturna principiile adevărului prezent, au fost mustraţi cu fermitate.

 Ms 75, May, Building the Waste Places, 1905

Domnul doreşte ca noi să prezentăm acum din nou mărturia scrisă a celor ce acum sunt morţi, ca să ne vorbească despre lucrurile cereşti. Duhul Sfânt ne-a dat sfaturi pentru zilele acestea din urmă. Noi trebuie să repetăm mărturiile pe care Dumnezeu  le-a dat poporului Său, mărturiile care prezintă clar adevărurile referitoare la sanctuar şi care scot în evidenţă legătura dintre Hristos şi adevărurile despre sanctuar. Dacă suntem cu adevărat solii trimişi de Domnul, n-ar trebui să răsândim idei şi teorii care contrazic solia pe care Dumnezeu a dat-o prin servii Săi începând cu anul 1844. În acel timp mulţi au căutat pe Domnul din toată inima şi din tot sufletul. Oamenii pe care Dumnezeu i-a ridicat erau cercetători atenţi ai Scripturilor. Şi cei care astăzi pretind că au lumină dar care contrazic învăţăturile solilor rânduiţi de Dumnezeu, care au lucrat sub călăuzirea Duhului Sfânt, cei care acum aduc teorii noi care schimbă stâlpii credinţei noastre, nu împlinesc voia lui Dumnezeu, ci introduc propriile lor rătăciri, care , dacă sunt primite, vor duce biserica departe de ancora adevărului şi o va face să se îndepărteze tot mai mult până când vor accepta orice altă rătăcire care se mai poate născoci.

Preach the Word, p. 5. (1905.)

Atunci când puterea lui Dumnezeu arată care este adevărul, acel adevăr va trebuie să fie privit întotdeauna ca fiind adevăr. Nu trebuie să fie îngăduită nici o presupunere ulterioară care este contrară luminii prezentate de Dumnezeu. Se vor ridica unii cu o anumită înţelegere a Scripturii care este poate adevărată pentru ei, dar care de fapt nu este adevărată. Dumnezeu ne-a dat adevărul pentru timpul de astăzi ca o temelie pentru credinţa noastră. Tot timpul vor apărea oameni care vor aduce lumină nouă în contradicţie cu lumina pe care Dumnezeu a dat-o prin puterea Duhului Său celui Sfânt.

Câţiva din cei care au trecut prin experienţa descoperirii acestui adevăr mai trăiesc încă. În mila Sa, Dumnezeu le-a mai dat încă viaţă pentru a putea repeta mereu, până la sfârşitul vieţilor lor, experienţele prin care au trecut, aşa cum a făcut şi apostolul Ioan până la sfârşitul zilelor sale. Chiar dacă cei ce au ţinut odată sus stindardul adevărului, nu mai trăiesc în prezent, experienţa lor trebuie să vorbească prin retipărirea scrierilor lor. Mi s-a arătat că trebuie să-i facem să vorbească în felul acesta. Astfel vor depune ei mărturie cu privire la adevărul pentru timpul prezent. Nu trebuie să primim cuvintele acelora care vin cu o solie care contrazice punctele principale ale credinţei noastre. Ei adună multe versete din Scriptură şi le îngrămădesc ca dovezi pentru presupusele lor teorii. Acest lucru s-a repetat iarăşi şi iarăşi în ultimii cincizeci de ani. În timp ce Cuvântul lui Dumnezeu trebuie respectat ca atare, implementarea acestor adevăruri într-o manieră care afectează unul dintre stâlpii credinţei pe care Dumnezeu i-a stabilit în aceşti cincizeci de ani, constituie o mare greşeală. Acela care acţionează în acest mod nu cunoaşte minunata descoperire a Duhului Sfânt care a dat putere şi tărie soliilor din trecut ce au fost revelate poporului lui Dumnezeu. –

Early Writings, pp. 258, 259. (1858.)

NU SCHIMBAŢI NICI O IOTĂ. – Mi s-a arătat o mulţime care era tare şi în siguranţă, neluând seama la aceia care ar fi putut să le zdruncine credinţa întregului trup. Dumnezeu privea la ea cu aprobare. Mi-au fost arătate trei trepte – solia primului, celui de-al doilea şi celui de-al treilea înger. Îngerul care era cu mine mi-a spus: “Vai de cei care vor schimba chiar şi cel mai mic lucru din aceste solii. Înţelegerea acestor solii este de o importanţă vitală. Destinul sufletelor depinde de felul în care sunt primite aceste solii.” Din nou atenţia mi-a fost îndreptată către aceste trei solii şi am văzut cât de frumos şi-a câştigat poporul lui Dumnezeu experienţa: prin multă suferinţă şi în încercări grele. Dumnezeu i-a călăuzit pas cu pas pentru o vreme îndelungată până când i-a pus cu picioarele pe un platou solid şi neclintit.

Review and Herald, 25 Mai, 1905.

SANCTUARUL CA ŢINTĂ A UNOR ATACURI DEOSEBITE. – Pentru că în viitor vom suferi ispite de tot felul, trebuie să stăm cu picioarele pe o temelie solidă. De asemenea avem nevoie de stâlpi robuşti pentru clădire. Nici o iotă nu trebuie îndepărtată din ceea ce Domnul a lăsat aşa. Duşmanul va veni cu doctrine false, cum ar fi aceea că nu există nici un sanctuar. În această privinţă mulţi se vor depărta de la credinţă. Unde altundeva ne putem afla în siguranţă dacă nu în adevărurile pe care Dumnezeu ni le-a descoperit în ultimii cincizeci de ani?

Special Testimonies, Seria B, No. 2, p. 17. (1904.)

Satana depune eforturi continue de a introduce păreri fanteziste cu privire la sanctuar, degradând imaginea minunată a lui Dumnezeu şi a slujirii lui Hristos pentru mântuirea noastră în ceva potrivit minţii păcătoase. El îndepărtează puterea care domină în inimile credincioşilor, o înlocuieşte cu teorii închipuite, care au fost inventate pentru a anula adevărurile ispăşirii şi distruge încrederea noastră în doctrinele care au avut un caracter sfânt încă de la primirea celei de-a treia solii îngereşti. Astfel el ne va jefui de însăşi credinţa în solia care ne-a făcut să fim un popor aparte şi care a definit identitatea şi puterea lucrării noastre.

Gospel Workers, p. 303. (1905.)

Sunt conştientă de faptul că sanctuarul se referă la neprihănire şi adevăr, întocmai cum am susţinut şi noi de atât de mult timp. Satana este acela care conduce minţile multora pe cărări lăturalnice. El este foarte încântat când aceia care cunosc adevărul devin absorbiţi de argumentarea din Scriptură a teoriilor eronate ce nu au nici o legătură cu adevărul. Acesta este o folosire greşită a Scripturilor; ele nu au fost date pentru a susţine eroarea ci ca să întărească adevărul.

Mărturii vol.8 pag. 297 (1904)

Vrăjmaşul caută să abată minţile fraţilor şi surorilor noastre de la lucrarea pregătirii unui popor care să stea în aceste zile din urmă. Sofismele lui urmăresc să abată minţile de la primejdiile şi datoriile acestui timp. Ei nu dau nici o preţuire luminii pe care Hristos a venit din cer să i-o dea lui Ioan, pentru poporul Său. Ei învaţă că scenele de dinaintea noastră nu sunt destul de importante spre a le da o atenţie deosebită. Ei fac fără efect adevărul de origine cerească şi jefuiesc poporul lui Dumnezeu de experienţa sa din trecut, dându-i în schimb o ştiinţă falsă. “Aşa vorbeşte Domnul: ‘Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună; umblaţi pe ea.'” (Ier. 6,16) Nimeni să nu caute să înlăture temeliile credinţei noastre – temelii care au fost puse la începutul lucrării noastre, prin cercetare cu rugăciune a Cuvântului şi prin descoperire. Pe aceste temelii am clădit noi de cincizeci de ani încoace. Oamenii îşi pot închipui că au găsit o cale nouă şi că pot pune o temelie mai puternică decât cea care a fost pusă. Însă aceasta este o mare amăgire. O altă temelie decât cea pusă nu poate fi aşezată de nici un om. În trecut, mulţi s-au apucat să clădească o nouă credinţă, să statornicească principii noi. Însă cât a dăinuit clădirea lor? A căzut degrabă, căci nu era întemeiată pe Stâncă. Primii ucenici n-au avut ei oare de întâmpinat zisele oamenilor? N-au ascultat ei învăţăturile false şi apoi, după toate, au stat tari şi au zis: “Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă”? (1 Cor. 3,11) Deci, noi trebuie să ne păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început. Cuvinte puternice au fost trimise de Dumnezeu şi de Hristos acestui popor, scoţându-l din lume, punct cu punct, la lumina cea clară a adevărului prezent. Cu buze atinse cu focul sfânt, servii lui Dumnezeu au vestit solia. Declaraţia divină şi-a pus sigiliul pe temeinicia adevărului vestit.