Ellen White n-a crezut in Trinitate

Dintotdeauna am considerat că Ellen White a fost trinitariană şi din acest motiv am stat liniştit şi încrezător că, deşi nu pot oferi răspunsuri care să mă satisfacă nici măcar pe mine referitor la Trinitate, îmi era suficient argumentul că “serva Domnului a crezut aşa”. Însă atunci când am avut ocazia să studiez personal aceste declaraţii ale lui Ellen White, am înţeles ca Ellen White n-a crezut in Trinitate.

Poate că nu toţi vor avea ocazia de a studia în amănunt documentele pe care se clădeşte întregul argument “Ellen White a crezut in Trinitate”, cel care a “legitimat” schimbarea doctrinei bisericii după 16 ani de la moartea ei, fiindcă, evindent, câtă vreme a trăt Ellen White nu se putea face această schimbare! Dar pentru cei interesaţi, paginile următoare ar putea fi de un real folos, fiindcă ele conţin scrisorile şi documentele cele mai bune care pot fi oferite în sustinerea ideii că Ellen White a fost trinitariană.

O copie a acestor scrisori publicate de-a lungul timpului în diferite lucrări şi compilaţii, se află în birourile de la White Estate. Până de curând accesul la aceste manuscrise şi originale era rezervat doar unui număr relativ mic de persoane. Odată cu apariţia tehnicilor moderne de copiere şi răspândire a informaţiilor ni s-a deschis calea spre accesarea acestor documente, ca fiecare să decidă în deplină cunoştinţă de cauză.

Aşadar, în paginile care urmează, veţi găsi copiile acestor documente, aşa cum apar ele la centrul White Estate. Sublinierile şi comentariile făcute reprezintă doar observaţii personale şi nu ţin locul studiului individual, care rămâne responsabilitatea fiecăruia în parte.

Ordinea publicării declaraţiilor zis-trinitariene:

Anul 1897

În acest an, pe când Ellen White se afla în Australia, în America se publica o broşură cu tiraj restrâns, la iniţiativa fratelui Olson, preşedintele Conferinţei Generale. Această broşură, special destinată predicatorilor şi celor de la conducerea bisericii, conţineau anumite scrisori şi articole primite de la Ellen White şi adresate Comitetului Conferinţei Generale. Titlul acestei broşuri este “Special Testimonies”, iar numărul în care au fost publicate citatele care ne interesează este “Series A Nr.10”.

Iată conţinutul documentelor din care au fost publicate doar anumite pasaje în această broşură. Citiţi atent observaţiile noastre de la finalul fiecărui document.

Documentul 1

Observaţii:

– Această scrisoare a fost scrisă de EGW în “Sunnyside,” Cooranbong, Feb. 6, 1896.

– Copia pe care o prezintă cei de la White Estate, a fost dactilografiată de către A. în data de 03 May 1897, deci, după un an şi două luni de la scrierea manuscrisului, deci exact în luna în care a intrat la tipar în SUA!

– Această copie este considerată ca fiind „originalul” lui EGW, pe care a dat “Bun de Tipar”. Dar EGW se afla în Australia, era luna Mai, deci nu putea să dea BT !

– Însă acesta conţine „scrisul” de mână al lui EGW, considerat „dovada” că EGW a fost de acord cu conţinutul lui… vezi pag. 48 şi 49!

– Dar nici acest argument nu rezistă unei verificări, fiindcă nu s-a operat nici una dintre „intervenţiile” lui EGW, nici în ediţia din 1897 şi nici în ediţia din 1923!

– O altă neconcordanţă: conform CD-ului, scrisoarea a fost copiată pentru tipar în 28 Ianuarie 1897 (vezi CD-ul: Copied Jan. 28, 1897) Deci înainte să fie dactilografiat “originalul” lui EGW…

– În concluzie, este exclus faptul ca EGW să fi dat BT, fiindcă ea era în Australia!

– Atunci cine a dat BT pentru acest material? Şi când au fost făcute interlinierile şi cu ce scop, din moment ce materialul n-a mai fost publicat decât în 1923, dar nici atunci nu s-a operat vreo modificare faţă de ediţia din 1897?

Publicarea scrisorii

– Pentru prima dată, în Mai 1897, anumite pasaje au fost publicate în broşura “Special Testimonies for Ministers and Workers” – No. 10 (1897), începând cu pagina 25.

– Imediat după ea, la pag. 33, s-a publicat „documentul” nr. 2!

– A mai fost publicată în 1923, împreuna cu „documentul” nr. 2!

– Şi încă odată în 1987…

De remarcat:

– Lipseşte exact partea care vorbeşte despre “conducerea bisericii…”

– Şi, bineînţeles, lipsesc corecturile de mână “făcute de EGW”. Vezi pag. 48 si 49

– în 1923 expresia „the third person of the Godhead” apare modificată cu T şi H!

Paradoxuri legate de Duhul Sfânt:

– Atunci când este citat textul din Biblie, se foloseşte termenul “he” ca pronume personal – Dar când este folosit “liber” de EGW, apare pronumele “it”, “itself” şi “which”. – Pentru amănunte vezi paginile 43, 44, 46.

– Expresiile folosite pentru Duhul Sfânt sunt diferite: “the Holy Spirit” “God’s Spirit”, “Spirit of God”, „divine Spirit”, “Christ work by his Holy Spirit”, “the Spirit of Christ”, “Lord’s Spirit”

– Declaraţia pretins-trinitariană se află pe prima pagină, şi a fost inserată în cartea HLL, care era în lucru la vremea aceea. Observaţi că doar în paragraful al doilea apare pronumele “who” pentru Duhul Sfânt, în rest apare doar “it”, “itself” şi “which”! Ce înseamnă aceasta? Răspunsul nostru: inserţie în textul original!!!

Documentul 2:

Aşa cum se poate vedea, între aceste două pagini lipsesc alte patru pagini, dar pe care nu le avem fiindcă nu au fost incluse în acest colaj de documente.

Observaţii:

· Pentru prima dată, articolul a fost publicat în 1987 în ST nr.10, însă doar parţial, cu aproximativ 2 pagini lipsa!

· – Partea care nu a fost încă publicată are de-a face cu “conducerea” bisericii, la fel ca şi în dovada 1.

· – A mai fost republicat o singura data, în 1923. Dar faţă de materialul publicat în 1897 s-au mai scos încă aprox. 2 pagini, exact partea care vorbeste despre “the third person of the godhead”.

· – Nu se oferă nici un rând de mauscris pentru acest articol.

· – În schimb, corecturile sunt scrise de o altă mână şi sunt operate!

· – Declaraţia zis-trinitariană se află pe ultimul, respectiv pe primul rând!Ciudată poziţie! – vezi pag. 41 si 42. Cum se explică această poziţie?

· Răspunsul nostru: este o inserţie în textul original!!!

· – Observaţai că virgula de după „godhead” este „corectură”.

· – Această frază, şi doar ea, a fost publicată în … Evanghelism, în 1946!

· Şi aici apare pronumele “which” pentru Duhul Sfânt

· Observaţi cu atenţie corecturile de la pagina 41!

· Ulterior s-au făcut modificări de “redactare”, prin schimbarea pronumelor “it, “itself” şi “which”, cu „He” “Himself” şi “Who” etc.

Paradoxuri legate de Duhul Sfânt:

– “The light given over and over again by the Spirit of God…”

– “The Son of God himself descended from heaven in the garb of humanity, that he might give power to man, enabling him to be a partaker of the divine nature, and to escape the corruption which is in the world through lust. His long, human arm encircled the race, while with his divine arm he grasped the throne of the Infinite. By living, not to please himself, but to please his Heavenly Father…”

– “Before he offered himself as the sacrificial victim, Christ sought for the most essential and complete gift to bestow upon the world, which (nu who!) would act in his place, and bring the “bouldness” (boundless sau boldness!!!)  resources of grace within the reach of his followers. John 14:16  “And I will pray the Father, and he shall give you another Comforter, that he may abide with you for ever; 17  Even the Spirit of truth; whom the world cannot receive, because it seeth him not, neither knoweth him: but ye know him; for he dwelleth with you, and shall be in you.” (diferenţa de limbaj între textul biblic şi EGW!!!)

– “He moves upon human forces, causing his Spirit to touch invisible chords”.

– “Those who have not a living connection with God have not an appreciation of the Holy Spirit’s manifestation, and do not distinguish between the sacred and the common”

– “Those who have any connection with God’s work in any of our institutions must have a connection with God, and must be committed to do right under all circumstances that they may know where they will be found in the day of trial. No one connected with the sacred work of God can remain on neutral ground. If a man is divided, undecided, unsettled, until he is sure that he will lose nothing, he shows that he is a man God cannot use. But many are working in this line. They have not been appointed by God, or else they have decidedly failed to be worked by the mighty agency of the Holy Spirit.  {SpTA10 38.2}

Anul 1898

DOCUMENTUL 3:

 

OBSERVAŢII

· Acest document a fost dactilografiat în 20 februarie 1898 de către M.H.

· au fost dactilografiate 7 copii.

· articolul n-a fost publicat în întregime nici până în ziua de azi.

· Singura porţiune publicată începe cu „Mothers are under the tender care of heavenly angels… si se termină cu „ admit him” şi a fost publicată în 1964 în cartea de compilaţii „Christ in the home”

· Interesant că, deşi făcea parte din acest paragraf, exact partea considerată drept  “dovadă”, adică nota scrisă de EGW, a fost lăsată pe dinafară!

· Întrebare: de ce nimeni nu ţine cont de „scrisul” lui EGW?

– “In him is (nu was, cum apare în HLL) life, original, unborrowed, underived”

· această propoziţie  (şi doar ea) a fost inserată în HLL pag. 530 “In Christ is life, original, unborrowed, underived…

· Referitor la fraza în sine, se observă uşor că este vorba despre cu totul alt context. Cine şi de ce a schimbat contextul? Răspunsul nostru este: “ajutoarele” lui Ellen White. 

· Pentru amănunte, vezi declaraţia preşedintelui Conferinţei Generale din vremea aceea, fratele Daniels: “În Australia am văzut cum s-a lucrat la „Hristos Lumina Lumii”, şi am văzut rescrierea capitolelor, unele dintre ele scrise iar şi iar şi iar rescrise. Am văzut aceasta, şi când am vorbit cu sora Davis despre acest fapt, vă spun că ar fi trebuit să-mi închei socotelile cu aşa ceva şi s-o termin cu Spiritul Profeţiei”.

· În plus, dacă este păstrată exact aşa cum a fost scrisă iniţial, această expresie nu este nici pe departe o declaraţie trinitariană, .

· În acelaşi paragraf, apare expresia ariană „He delights to impart his Holy Spirit to every soul who loves his presence.”

· De asemenea, El este comparat cu „pomul vieţii”.

· În totalitatea lui, paragraful se referă la „legătura” dintre noi şi Isus, nu la „divinitatea, coegalitatea,coexistenţialitate etc” dintre Tatăl şi Fiul!

· Dar cred că cel mai surprinzător gând se află chiar la sfârşit:

· “And when in the healthful current, virtue from Christ entered into these poor souls, they were convinced of sin, and were healed of their spiritual sickness, as well as of their bodily infirmities.”

Dar sa continuam studiul documentelor:

Anul 1905

DOCUMENTUL 4:

OBSERVAŢII

· Acest articol a fost scris în jurnalul personal al lui EGW în noiembrie 1905, în California, Sanitarium…

· A fost apoi scris la maşină în 9 Ianuarie 1906 de către M.H.

· Revista “Bible Training School” publică la 1 martie 1906 O MICĂ PARTE din acest material, destul de bogat (are 7 pagini!!!), exact paragrafele zis-trinitariene!

· De remarcat că paragrafele publicate în revistă au o puternică nuanţă evanghelică!

· Am cautat toate expresiile cheie din aceste paragrafe si nu le-am mai gasit publicate nicaieri in alta parte!!!

· Este ca şi cum EGW ar fi scris ceva cu expresii împrumutate! Sau că, după cum se practica pe atunci, această parte este de fapt o inserţie în scrierile ei!

Expresiile “unice” cautate sunt:

· “What is the sinner to do?–Believe in Christ.”

· “bought with the blood of the Son of God”

· “Through test and trial the Saviour redeemed human beings from the slavery of sin”

· “What then must we do to be saved from sin?”

· “Believe on the Lord Jesus Christ as the sin-pardoning Saviour.”

· “who confesses his sin and humbles his heart”

· “Jesus is the sin-pardoning Saviour”

· “Jesus Christ our Deliverer from sin “

· “subject of the grace of God”

· “faith in the atoning blood of Jesus”

· “Christ can cleanse away all sin”

· “Simple reliance on that power”

Oricine studiază atent aceste expresii, observă că, de fapt, ele formează foarte clar o inserţie în materialul lui EGW!

 Publicarea expresiei aşa zis-trinitariană

Expresia “there are three living persons of the heavenly trio” a fost publicat de cinci ori în scrierile lui EGW:

· 1. In BTS, March 1, 1906 par. 2} (Bible Training School) – 2 pag din 7, pline cu expresii unice!

· 2. In {SpTB07 63.2} 1906 Special Testimonies series B nr. 7 – se publică celelalte 5 pagini, deci fără declaraţiile evanghelice unice, dar se repetă exact paragraful zis-trinitarian!

· 3. In {Ev 615.1} 1946 Evangelism – doar partea cu descrierea zis-trinitariană

· 4. In “In Hevenly Places” 1967 – paragraful zis-trinitarian incomplet. Lipsa ultima parte: “…subjects of heaven in theri efforts to live the new life in Christ”

· 5. In {7ABC 441.9} 1970 – paragraf zis-trinitarian incomplet. Lipsa prima parte! Practic este publicata doar a doua parte a paragrafului!

De remarcat:

· pe prima pagină (dintre cele 7 pagini scrise la maşina) apar corecturi şi adăugiri scrise de mână

· cei de la White Estate spun că aceste adaugiri îi apartin lui EGW, fiind dovada că ea a citit materialul şi că a fost de acord cu publicarea textului

· însă pe această pagină se pot observa cel putin două scrisuri de mână diferite

· prima dintre ele, care nu este a lui EGW, după declaraţia celor de la White Estate, înlocuieşte cuvântul “statements” cu “testimonies” şi s-a operat.

· a doua corectură, de data aceasta pusă în seama lui EGW, este “the Lord saith he does not believe…”

· a treia corectura, tot a lui EGW, “to specify what he has surendered”

· a patra corectura, tot a lui EGW “When self has surrend his first work wille be … in all his words and works to make the same … and by works of … give the evidence of the surrender”

· nici una dintre aceste “corecturi” făcute de EGW nu au fost luate in seamă când s-a publicat materialul!

· mai mult decât atât, s-a şters o frază cheie în înţelegerea corectă a poziţiei lui EGW: “I responded to it, but not another line has he written”.

· practic, nepublicându-se acest rând, restul suna cu totul altfel!

· Este o dovadă cât se poate de clară că cei care au “gestionat” scrierile lui EGW le-au folosit cum au vrut, manipulând “opinia” bisericii, fiindcă cine ar mai fi îndraznit să-l asculte pe Kellog, era practic “înfierat” ca ascultand de Satana însuşi!

· Dacă însă fraza aceasta ar fi fost publicată, şi trebuia să fie publicată fiindcă se afla în “manuscrisul” lui EGW, atunci altul ar fi fost deznodamantul acelei situaţii!

· Toţi ar fi aflat ca EGW i-a scris lui Kellog, dar că acesta nu i-a mai raspuns

· Întrebare: de ce să fi şters cineva în mod intenţionat această frază şi cine o putea face?

· Eu cred că unul singur putea fi acesta: Willie White, cel care de fapt “gestiona” toate scrierile şi avea o autoritate administrativă totală la White Estate pe vremea aceea.

· Iar el era în conflict cu Kellog şi în bune relaţii cu Daniels, preşedintele Conferintei Generale!

In a doua pagină, EGW face două declaraţii referitor la “the past fifty years”, prin              care susţine că doctrinele stabilite în trecut nu trebuie schimbate!

· elaborarea doctrinelor, aşa cum au fost făcute în 1872 si 1892 sunt deci considerate de către Ellen White corecte şi valide în însăşi materialul aşa zis trinitarian!

trecerea de la pagina doi la pagina trei este ciudata…

· de aici înainte nu mai există nici un indiciu că Ellen White ar fi citit şi ar fi aprobat aceste pagini! Poate că ar fi făcut corecturi sau adăugiri… dar cine le-ar fi bagat in seama?

– pe pagina a patra, urmează declaraţia zis-trinitariană: “there are the living three person(s)alities of the heavenly trio in which every some repenting …            (indescifrabile urmatoarele doua cuvinte)

Dar declaraţia care ni se cere să o credem noi sună cu totul altfel!

· There are three living persons of the heavenly trio, in the name of these three great powers – the Father, the Son, and the Holy Spirit, those who receive Christ by living faith are baptized, and these powers will co-operate with the obedient subjects of heaven in their efforts to live the new life in Christ.”

·  Întrebări la care aşteptăm un răspuns:

· De ce nu prezintă cei de la White Estate şi restul paragrafului?

· De ce din tot paragraful a fost “păstrat” doar mijlocul lui?

· Ce explicaţie se dă pentru “decuparea” mijlocului unui paragraf, din moment ce această declaraţie nu a mai fost “inserată” în nici o altă lucrare?

 CONCLUZII

Acestea sunt toate dovezile declaraţiilor “trinitariene” făcute de Ellen White, pe baza cărora s-a făcut schimbarea doctrinară a Bisericii. Aşa cum se ştie, prima referire doctrinală oficială la Trinitate s-a făcut cu ocazia publicării, în 1931, a Yearbook-ului. Ca atare, până la acea dată se oferiseră deja toate dovezile “grele” pentru ca “lumina” despre Trinitate să fie primită de Biserică.

Toate celelalte declaraţii “trinitariene” puse în seama lui Ellen White au fost publicate abia în anul 1946 când a fost publicată cartea “Evanghelizare”, mult timp după moartea ei şi după ce deja se trecuse la doctrina Trinităţii. În această carte, pe lângă  aceste declaraţii evident non-trinitariene dar “socotite” drept dovezi pro-trinitariene,   s-au mai publicat încă alte două “declaraţii”(documentul 5 si 6 de mai jos) cu scopul de a susţine ideea că Ellen White a fost o adeptă de trinităţii.

Dar, după cum se poate observa, prima declaraţie zis-trinitariană făcută de Ellen White a fost în anul 1897, iar dânsa a trăit până în 1915. Deci încă 18 ani! În tot acest timp nu s-a reuşit trecerea oficială de la o “erezie ariană” la “adevărata lumină trinitariană”. În schimb, în toţi aceşti ani dânsa a militat pentru păstrarea doctrinelor aşa cum au fost stabilite de întemeietorii Bisericii Adventiste!

Pentru oricine doreşte să înţeleagă istoria aşa cum rezultă din datele şi fapte pe care le avem la dipsoziţie, concluzia este una singură: Ellen White n-a crezut în Trinitate.

Anul 1906

DOCUMENTUL 5:

Aşa cum se poate vedea, între aceste două pagini lipsesc alte patru pagini, dar pe care nu le avem fiindcă nu au fost incluse în acest colaj de documente.

OBSERVAŢII

· Din acest “discurs” al lui Ellen White, s-a publicat pentru prima dată exact fraza cu „who is as much a person as God is a person…” în 1946 în… Evanghelism!

· Apoi, în 1990 s-au publicat doar primele două paragrafe din tot discursul, sub titlul „MR No. 487 – The Holy Spirit Is a Person” – metodă clară de manipulare prin “inducerea” unei idei anterioare materialului în sine.

· Dar încercarea de “acreditare” a acestui argument, publicat după 15 ani de la introducerea doctrinei Trintăţii, se loveşte de o altă declaraţie, făcut în anul 1935 de W.C. White, fiul lui Ellen White, cel care a fost mâna ei dreaptă timp de zeci de ani şi care a răspuns până la sfârşitul vieţii lui de White Estate.

· Iată declaraţia lui referitoare la cei care încearcă să pună în seama lui Ellen White conceptul personalităţii Duhului Sfânt în sens trinitarian.

Anul 1946

DOCUMENTUL 6:

OBSERVAŢII:

· Articolul a fost dactilografiat în 07 Februarie 1906 de către M.H.

· A fost publicat în întregime abia în 1993!

· Articolul este format din patru secţiuni diferite!

· Ultimele două secţiuni se ocupă de două subiecte diferite.

· Întrebare: cine a „compilat” aceste secţiuni pentru a forma „un articol”?

· În 1980 s-a publicat doar o parte din articol

· Primele două paragrafe au fost publicate în 1983, în PM – The Publishing Ministry (1983)

· Ultima secţiune, cea despre Duhul Sfânt a fost publicată abia în 1945 în cartea… „EVANGHELISM”! Deci mult timp după introducerea “trinităţii” în mărturisirea de credinţă. Ca atare, nu poate fi considerat un “motiv” din cauza căruia s-a făcut trecerea la trinitarianism.

 De remarcat:

· În partea de sus a primei pagini, EGW a scris „I have read this carefully and accept it!”

· Aceasta ar fi dovada că ea a citit tot articolul, cu cele patru părţi distincte

· Atenţie: cu toate acestea, ea a făcut „corecturi” doar pentru prima secţiune a articolului!

· Pentru ultimele trei secţiuni, nu apare nici o „dovadă” cum că ar fi fost citite

· Oricum, după cum s-a văzut în celelalte cazuri, nimeni n-a luat în seamă „scrisul de mână” al lui EGW nici până în ziua de azi!

· Atunci, ce valoare mai are dovada “scrisului de mână”?

De reţinut din conţinutul primei secţiuni:

· „Prezentaţi adevărul, STĂ SCRIS”

· “Articole bazate pe Biblie, pline de adevăr practic şi scris într-un mod atât de simplu încât orice copil şi orice om obişnuit să-l înţeleagă corect, acestea să fie publicate în revistele noastre”.

· Ele trebuie să se ţină strict de adevărul Bibliei – Stă Scris!

· Avertizaţi-i pe oameni să fie familiarizaţi cu Cuvântul lui Dumnezeu!

· Timp de 50 de ani eu am primit informaţii cu privire la lucrurile cereşti. Dar instrucţiunile primite sunt acum folosite de către alţii pentru a justifica şi a susţine teoriile din Templul Viu, care sunt de un caracter înşelător.

· Dacă este necesar eu pot acuza că toate aceste lucrări vin direct de la Satana ca să facă cuvintele lui Dumnezeu date mie să susţină o minciună

De reţinut din a doua secţiune:

· „Pastori ce au susţinut adevărurile fundamentale care au făcut din noi ceea ce suntem – Adventişti de Ziua a Şaptea…”

· Aceasta înseamnă că următorul pas va fi o negare a unui Dumnezeu personal, dărâmând astfel zidurile credinţei care sunt clar prezentate în Scriptură!

· Subiectul Sanctuarului este însăşi temelia credinţei noastre!

· Sentimentul care domină (la Battle Creek) este că mărturiile de avertizare şi mustrare date în ultimii cincizeci de ani nu sunt demne de încredere, deoarece ele pot fi produse de o minte omenească, deci nu sunt de origine divină.

· oricine se poate ridica să declare că orice mărturie care nu susţine cursul lor greşit de acţiune, este omenescă

· Cei care refuză să asculte avertizarea trimisă lor de Dumnezeu, pot să declare că cel care mustră este „doar un om”.

· La fel au vorbit evreii din timpul Domnului Isus

De reţinut din secţiunea a treia:

· Acele table de piatră sunt în ceruri!

· O înregistrare a tuturor faptelor oamenilor este păstrată în cer şi în conformitate cu faptele lui orice om va primi o sentinţă, că au fost buni sau au fost răi.

De reţinut din secţiunea a patra:

· Duhul Sfânt întotdeauna ne conduce la Cuvântul Scris

· Textul amintit este cel din Romani 8:4

· EGW citează acest text în 12 locuri, dar în nici unul nu face vreo aluzie măcar despre Duhul Sfânt ca o a treia persoană…etc

· Această secţiune a fost publicată abia în 1945, deci nu poate fi considerată „motivaţia” trecerii la trinitarianism!