Invăţăturile din trecut

 Poziţia Adventiştilor de Ziua a Şaptea cu privire la învăţăturile din trecut

 Au schimbat Adventiştii de Ziua a Şaptea unele dintre poziţiile pionierilor din anii de început, din care încă se mai găsesc citate în circulaţie? Aceste citate reprezintă greşit învăţăturile prezente ale conducătorilor adventişti?

Adventiştii de Ziua a Şaptea cred că descoperirea luminii adevărului Bibliei este progresivă., şi că trebuie să lumineze “mereu crescând până la miezul zilei” (Prov. 4:18. Şi noi am căutat să umblăm în lumina crescândă a adevărului. Noi niciodată n-am intenţionat să avem un crez formulat şi să spunem: “Acesat este adevărul; până aici, nimic mai mult”. Ellen G. White, unul dintre scriitorii noştri de frunte, a scris în 1892:

“Lumină nouă va fi descoperită întotdeauna în cuvântul lui Dumnezeu celui ce este în legătură vie cu Soarele Neprihănirii. Nimeni să nu ajungă la concluzia că nu mai este lumină de descoperit. Căutătorul după lumină, răbdător şi rugător, va găsi raze de lumină preţioase care vor lumina din Cuvântul lui Dumnezeu. “ Sfaturi pentru lucrarea Şcolii de Sabat, p. 34.

Întemeietorii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea au ieşit în urmă cu aproape un secol din diferite denominaţiuni. În timp ce toţi erau premilenialişiti, unii erau Trinitarieni, alţii erau Arieni. Majoritatea erau Arminieni; câţiva erau Calvinişti. Unii insistau asupra scufundării, câţiva erau mulţumiţi cu stropirea. Era o diversitate în aceste privinţe. Şi, la fel ca în alte diferite grupări religioase, zilele de început erau caracterizate de tranziţie şi ajustări. Se forma o nouă biserică. În timp ce aceşti oameni erau credincioşi născuţi din nou, studiile iniţiale şi accentuările au fost puse asupra unor învăţături distinctive ale mişcării. Şi în acelaşi fel ele au intrat în dezvoltarea unei organizaţii efective.

În anii aceia de început s-a dat puţină atenţie calităţii poziţiei Arminianiste în contrast cu cea Calvinistă. Diferenţele istorice a ideilor implicate ajung până la Augustin şi Chrysostom. Ei nu s-au consumat cu “decretele absolute”, “suveranitatea divină”, “alegerea individuală”, sau “ispăşirea limitată”. Nici n-au încercat, la început, să definească natura lui Hristos şi natura Sa în timpul întrupării; personalitatea şi dumnezeirea Duhului Sfânt, natura, scopul, şi desăvârşirea ispăşirii, relaţia legii cu harul sau împlinirea doctrinei neprihănirii prin credinţă, şi altele.

Dar odată cu trecerea anilor, diversitatea de păreri asupra anumitor doctrine au făcut loc treptat unităţii de păreri. Au fost luate poziţii clare şi solide de marea majoritate în privinţa doctinelor precum Dumnezeire, divinitatea şi pre-existenţa veşnică a lui Hristos, şi personalitatea Duhului Sfânt. Au fost stabilite concepţii clare despre neprihănirea prin credinţă, adevărata relaţie între lege şi har, şi despre moartea lui Hristos ca jertfă de ispăşire completă pentru păcat.

Cu toate acestea, câţia, au păstrat unele din concepţiile vechi, şi din când în când aceste idei sunt publicate. Totuşi, de câteva decenii Biserica a fost practic unită în adevărurile de bază al credinţei creştine.

Însăşi faptul că poziţiile noastre au fost acum clarificate ni se pare suficient. Învăţăturile noastre, credem noi, sunt clare. Şi nu ni s-a părut necesară o declaraţie specială despre schimbarea survenită faţă de ideile acelea vechi. Astăzi accentul principal al întregii noastre literaturi denominaţionale, la fel ca şi prezentările continuee de la radio şi televiziune, subliniază fundamentele istorice ale credinţei creştine.

Dar provocările şi atacurile au continuat. Unii continuă să adune citate din unele dintre lucrările literare timpurii şi deja învechite, şi să le publice. Sunt citate anumite declaraţii, adesea scoase din context, care prezintă un tablou distorsionat al credinţei şi învăţăturilor Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea de astăzi.

Un alt aspect trebuie luat în considerare. Neavând un crez formal, Adventişii de Ziua a Şaptea n-au legat rigid gândirea pastorilor ei. Aşa că ar fi ciudat într-adevăr dacă din partea unor scriitori adventişti n-ar apărea ocazional declaraţii care să nu fie în armonie cu linia de consens a credinţei Adventiste de Ziua a Şaptea. Cele mai multe grupări religioase întâmpină această problemă şi impediment din când în când.

Toate acestea au făcut dezirabil şi necesar să ne declarăm din nou poziţia asupra marilor învăţături fundamentale ale credinţei creştine, şi SA TAGADUIM orice declaraţie sau implicaţie că Hristos, a doua persoană a Dumnezeirii, n-a fost una cu Tatăl din toată veşnicia, şi că moartea Sa pe cruce n-a fost o jertfă ispăşitoare completă. Credinţa Adventiştilor de Ziua a Şaptea în aceste mari adevăruri sunt clare şi autoritare. Şi noi considerăm că n-ar trebui să fim identificaţi cu, sau stigmatizaţi pentru, anumite concepţii limitate şi greşite ţinute de unii, în special cei din anii de început.

Această declaraţie ar trebui de aceea să facă nul stocul de “citate” care a circulat împotriva noastră. Noi suntem una cu colegii noştrii creştini din grupurile denominaţionale în marile fundamente ale credinţei creştie date odată pentru totdeauna sfinţilor. Speranţa noastră este într-un Mântuitor crucificat, înviat, lucrător şi care vine curând.